DAN ILIESCU

Departe , singur , printre spini Cu bogăția drept iluzie Cu sânge rece , de străini Îmi fac bolnav zilnic perfuzie Gândesc în limba mea frumoasă Dar cine oare să

Un toc ...alături stă o coală O frunte veșnic incruntată Un gând ieșit din călimară Pe foaia alb-imaculată Un zâmbet larg și liniștit Și-o mână care scrie iute În fine ...totul a ieșit Din

Sub unghii roase des de grije Pământ din munca înzecită În piept , de dor , înfipte schije Din lupta vieții , îndârjită În păr prea alb , necazuri lanț Pe-obraji subțiri , lacrimi

Pe ape dulci îmi curge setea Și-n căni de lut , gura se-adapă Tristeți de jar îmi pun pecetea Când beau pelin , setos de apă În suflet am izvor de miere Din ochi îmi curg insă , sărate Doar

Când lumi întregi complac anostul Și minți deștepte doar distrug Plătesc doar unii singuri costul Și lumea zace-n demiurg Nici soare blând, nici frig năpraznic Nu scapă lumea de microbi Și

Eu tac! Cuvintele sunt astăzi foarte scumpe Ideile, de-asemeni mute zac... În aste vremuri cine să le-asculte? Eu vreau! Dorințele în mine stau grămadă De-aceea-n jur iubire-ntruna dau Ca

Un calugăr cam smerit În chilia lui micuță, Vrând să fie răspopit Făcea cruci cu-a sa mânuță Se ruga la Dumnezeu Să-i arate mereu Calea Să-i dea pace-n propriul Eu Și să simtă

Pe râul fermecat, când curge apă Și sus pe cer, sunt numai stele Vin inorogii de se-adapă Din seva gândurilor mele O zână bună, visătoare Îi însoțește prin poiană Și când se-adapă din

Dacă atunci când stă un ceas Și universul s-ar opri Aș zice că-i doar un popas În drumul către galaxii Aș continua să merg, să sar De pe o stea pe alta Și cerul limpede, cleștar L-aș

Prin jarul vieții, merg desculț Am tălpile adânc bătătorite Nu pot dureri să mai pronunț Lacrimi în jar se sting, topite Mă plimb decent, fără grimase Și nu am somn, căci somnul costă Mă duc

-Știi nevastă?...m-am gândit Facem dragoste cu cap! Doar în prag de răsărit Când sunt odihnit...nu beat! -Măi bărbate, te-oi gândi... Poți orice ca să îmi zici Eu fac dragoste pe zi... Când

Mă iubește?...Nu mă iubește? Mă adoră?...Nu mă adoră? Mă dorește?...Nu mă dorește? Mă ignoră?...Nu mă ignoră? Se gândește?...Nu se gândește? Se frământă?...Nu se frământă? Dovedește?...Nu

Mă uit atent, mergând prin piață Și mă opresc să iau ardei În fața mea, o precupeață, Laudă marfa dumneaei Îmi pune doi mai mult la kil\' Îi șterge și îi lustruiește Iar eu îi dau apoi,

În prima bancă de la geam, Colega mea cea mai drăguță Cu profesoara este neam, Am poreclit-o deci \"Piluță\" În banc-a doua, o blondină, Vecina mea de la parter E foarte dulce și e fină Am

A mai trecut o zi, Din șirul fără număr M-amestec cu cei vii, Tânjind după un umăr A mai trecut o noapte, Din cele care dor Avid sunt după șoapte Și strigăte de-amor Se duc în van și

Caligrafii de vis, scrise în carte vieții, Iubirile eterne, sunt tatuaje-n suflet Pete de sânge roșu în limpezimea gheții, Diapazoane lungi în al trăirii urlet Când apărut din negrul sfâșietor

Am greșit apartamentul! Eram obosit și beat N-am văzut avertismentul: \"Astăzi liftul e stricat!\" Și așa, din întâmplare Am greșit un pic etajul Unde ușa la intrare N-avea pus deloc

Plouă... Lacrimile vremii, pe-obrajii mei calzi În jur umbrele...ce vreme e azi! Contrar cu cerul, gri-plumburiu Natura-i verde...un verde viu Mă udă ploaia, m-am inmuiat Plouă de

Un fir de păr, căzut rebel S-a așezat tocmai pe limbă Acum vorbesc mai subțirel Iar el spre gât încet se plimbă! Tușesc într-una dar e degeaba Îi place lui, unde-i acum Este călduț, se vede

Pe prispa veche, șubrezită, Cu ochii triști, de-atâta plâns Cu fața arsă, umezită, De lacrimi grele ce au curs Îngândurată, stă o mamă Gândește aspru de trecut Purta pe cap, albă

-Spune-mi sincer:...mă iubești?... Zise el cu vocea gravă! Ea răspunde:...-Te-ndoiești?... Și îi pune-n față-o tavă! Pune mâna și mănâncă!... Ce-ți veni cu-așa-ntrebare? Nu simți că îți dau

Din zări se-aude vuiet de furtună Pământul e încins și-nfierbântat Nori negri din apus, se cam adună Se simte apa-n aerul uscat În depărtare pomii leneși se îndoaie Și frunzele încep ușor, să

Pe mine mama m-a născut țigan Cu părul creț, mai tuciuriu la moacă Nu m-a spălat apoi mai mult de-un an Să nu mai trebuiască să mă stoarcă Căruța noastră ține loc de casă Adresa de pe buletin:

Am pus un semn în cartea vieții În clipa când te-am cunoscut De-aici s-a dus era tristeții De-aici e noul început Citesc cu drag ce-i după semn Capitol dulce de iubire Căci semnul e ca un