Poezie
Creștinism
1 min lectură·
Mediu
Un calugăr cam smerit
În chilia lui micuță,
Vrând să fie răspopit
Făcea cruci cu-a sa mânuță
Se ruga la Dumnezeu
Să-i arate mereu Calea
Să-i dea pace-n propriul Eu
Și să simtă Alinarea
Dumnezeu l-a ascultat!
Și în ziua următoare
El din ceruri l-a-ntrebat
Ce-și dorește cu ardoare?
\"Aș vrea Doamne o casuță...
O familie cu copii...
O nevastă mai drăguță...
Și să n-avem datorii !\"
\"Păi în casa mea, trăiești !
Ai religia drept nevastă !
Copii ai, toți ce-i iubești !
Datorii?...firea ți-e castă !
Fiule, ascultă bine !
Cine crede-n Dumnezeu...
Nu vrea altceva mai bine
Îi ajung în toate EU !
002218
0