Poezie
La malul marii
1 min lectură·
Mediu
La malul mării, gânditor
Aștept un val să-mi spele gândul
Val după val, încetișor
Ele sosesc cuminți, cu rândul
În spuma albă, sunt istorii
Și veacuri lungi de libertate
În ele-au pus navigatorii
Mormane de singurătate
Întinderi vaste de albastru
Cuminți sau rele, după vreme
Aduc plăcere sau dezastru
Aduc speranțe sau probleme
Mă uit atent, cu admirație
Apus de soare, liniștit
Te-ndeamnă către meditație
Și reînvie ce-a murit
N-aș mai pleca de lângă tine!
Frumoasa mea nețărmurită
Pe mantia ta albastră-grie
Mi-aș pune inima rănită
Ești singura ce mă-nțelegi
Și nu mă judeci fără rost
Ai cele mai oneste legi
Doar tu mă știi, cum eu am fost
Ia-mă cu tine în vecie
Dă-mi liniștea ce îmi lipsește
Spală-mi aceasta agonie
Ce sufletul îmi veștejește
Adorm la malul tău, vrajit
Frumoasa mea neliniștită
Scriu pe nisipul tău cernit
Un nume simplu de iubită
015770
0
Text \"neliniștit\" plin de emoție în căutarea echilibrului interior.
succes,
Rodica