Poezie
Rușinea
1 min lectură·
Mediu
Departe , singur , printre spini
Cu bogăția drept iluzie
Cu sânge rece , de străini
Îmi fac bolnav zilnic perfuzie
Gândesc în limba mea frumoasă
Dar cine oare să priceapă
Când alții sunt la ei acasă
Și numai ei simt gust de apă
Stejari înalți din codrii dragi
Vă văd de-aici din depărtare
Miros de tei și gust de fragi
Vă simt adânc în mădulare
Căci sunt român , simt românește
Mereu tresar când trec agale
Și-aud că cineva cerșește
În limba mea , și-n gura mare
Căci nu e nație pe pamânt
Să-și plâng-așa de mult de milă
Cerșitul , este un cuvânt
Ce uneori provoacă silă
Respectul meu , bătrână mamă
Ce ai crescut patru copii
Purtând pe cap doar o năframă
Muncind din greu , făr-a cerșii
Căci pe atunci , era rușine
Să ceri ceva de la străini
Sărac și drept era mai bine
Decât departe , printre spini !
002582
0