Poezie

Meditație

1 min lectură·10 octombrie 2010

Mediu

Pe ape dulci îmi curge setea

Și-n căni de lut , gura se-adapă

Tristeți de jar îmi pun pecetea

Când beau pelin , setos de apă

În suflet am izvor de miere

Din ochi îmi curg insă , sărate

Doar lacrimi triste de durere

Din lungi povești , adevărate

Purced în liniște , pe drum

Dar nu găsesc o destinație

Calc inima , făcută scrum

Trezit din somn fără vibrație

Mă doare pasul și privirea

Niciunde nu există țintă

Mă doare chiar nemărginirea

Atât de aspră și succintă

Văd lucruri noi și vechi sunt toate

Așa îmi par de transparente

Nimic în mine nu răzbate

În viața mea , toate-s inerte

Trăiesc să mor , atât de crud

E adevărul care doare

Și altceva eu nu aud

Oricât ar fi vocea de tare

Trezește-mă din amorțire

Și scoate mierea din adânc

Destupă sticla de iubire

Și fă-mă iar să fiu un prunc

Alungă negura amară

Și sterge lacrimile toate

Învie-mă...a câta oară ?

Învață-mă că se mai poate !

002.221

DAN ILIESCU. “Meditație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-iliescu-0032720/poezie/13956650/meditatie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.