DAN ILIESCU

Sub unghii roase des de grije Pământ din munca înzecită În piept , de dor , înfipte schije Din lupta vieții , îndârjită În păr prea alb , necazuri lanț Pe-obraji subțiri , lacrimi

Pe ape dulci îmi curge setea Și-n căni de lut , gura se-adapă Tristeți de jar îmi pun pecetea Când beau pelin , setos de apă În suflet am izvor de miere Din ochi îmi curg insă , sărate Doar

Când m-am născut o mare fală Eram băiatul cel mai mic Am apărut în pielea goală Fără nădragi , fără ilic Mi-au pus un nume și m-au îmbracat Și m-au crescut cu greu La școală să învăț m-au

Îți fac cadou, o altă lume Căci asta, te-a dezamăgit Te las pe tine să-i pui nume Eu vreau doar rolul de iubit Poți să îi pui nume de floare Ar fi ca tine, minunată Cum ai putea numi-o

Stejarul falnic are rădăcini Adânc înfipte-n sânge În carnea bunilor strabuni Unde pamantul plânge Stejerul falnic are rădăcini În Giulgiul lui Hristos În cruci deasupra la martiri Și sub

Tu, albă mireasmă de flori parfumate Tu, soare divin cu căldură eternă Tu, mândră femeie cu gânduri curate Tu, suflet cuprins de iubire maternă Tu, oază de spirit intr-o lume săracă Tu, fortă de

Doi bătrânei, în parc, pe bancă Tot deapănă la amintiri Să își aducă aminte-ncearcă De viața lor, de împliniri -Mai ții tu mine, măi Ioane Tramvaiul iute tras de cal? Si cum făceam

Adio de mi-ai spune În clipe de tăcere M-aș face un tăciune Și inima mi-ar geme Iar sufletul din mine S-ar rupe-n bucățele Atât de mici și fine Să nu aduni din ele Adio de mi-ai spune Cu

Pe râul fermecat, când curge apă Și sus pe cer, sunt numai stele Vin inorogii de se-adapă Din seva gândurilor mele O zână bună, visătoare Îi însoțește prin poiană Și când se-adapă din

Ascunzători de societate Sau închisori de vise Ori lagare de libertate În suflete închise Tărâm natal de caritate În lumea asta de bolnavi O peșteră de bunătate Fără stăpani și fără

-Știi nevastă?...m-am gândit Facem dragoste cu cap! Doar în prag de răsărit Când sunt odihnit...nu beat! -Măi bărbate, te-oi gândi... Poți orice ca să îmi zici Eu fac dragoste pe zi... Când

Pisicuță pis, pis, pis Te-am iubit azi noapte-n vis Te-nveleam, te dezmierdam Dulci gurițe îți dădeam Tu erai cam somnoroasă Dar atâta de frumoasă Și ziceai cu-al tău botic Doar că mă

Caligrafii de vis, scrise în carte vieții, Iubirile eterne, sunt tatuaje-n suflet Pete de sânge roșu în limpezimea gheții, Diapazoane lungi în al trăirii urlet Când apărut din negrul sfâșietor

Pădurea verde și stufoasă E casa mea și sunt ferice Și vara e așa frumoasă Că n-ai ce-i face, orice-ai zice Eu zbor pe sus, și văd albine Cum duc polen în stupul lor Privighetori cu glasuri

Furou, mătase, flori și vise O masă plină, dar golită Lumină blandă, becuri stinse Și noaptea pare poleită Suspine-adânci și șoapte clare Porunci venite din priviri O luptă dulce, dulce

El se grăbește tare, S-ajungă acasă iute Cu o dorință mare, Copiii să-și sărute După o zi de muncă Intră încet în casă Și soața îi aruncă Facturile în față Muncește să plătească Facturi

-Spune-mi sincer:...mă iubești?... Zise el cu vocea gravă! Ea răspunde:...-Te-ndoiești?... Și îi pune-n față-o tavă! Pune mâna și mănâncă!... Ce-ți veni cu-așa-ntrebare? Nu simți că îți dau

Plouă... Lacrimile vremii, pe-obrajii mei calzi În jur umbrele...ce vreme e azi! Contrar cu cerul, gri-plumburiu Natura-i verde...un verde viu Mă udă ploaia, m-am inmuiat Plouă de

Dacă atunci când stă un ceas Și universul s-ar opri Aș zice că-i doar un popas În drumul către galaxii Aș continua să merg, să sar De pe o stea pe alta Și cerul limpede, cleștar L-aș

M-așez la bârfă des, cu mine Mă fac dintr-unul, poate doi Bărfesc de rău, dar și de bine Bărfesc de alții și de noi Ascult părerea celuilalt Îmi spun viteaz și eu părerea Mă simt în fața lui

Stătea pescarul liniștit la baltă Fără să scoată-un cuvințel Când o femeie, bine, naltă Puse toți ochii ei pe el Vazuse că pescarul are Alăturea de el, în spate O cărămidă foarte mare Ce mare

E viața cât o clipă Când ai ochii deschiși Când somnul te evită Și anii-s compromiși E clipa cât o viață Când stai lungit, pe spate Și-alături, te răsfață Iubirea, cu dulci șoapte Sunt

Pe prispa veche, șubrezită, Cu ochii triști, de-atâta plâns Cu fața arsă, umezită, De lacrimi grele ce au curs Îngândurată, stă o mamă Gândește aspru de trecut Purta pe cap, albă