DAN ILIESCU

Prin umbre triste, legănate Mă plimb în nopțile de veghe Cu mâinile încătușate Având costum, sleioase zeghe Mă uit prin gratii să văd stele Pereții imi sunt gardieni S-au dus demult visele

Broscoiul sare pe un nufăr Și-orăcăie în balta-ntreagă Eu, sincer, nu pot să îl sufăr Îmi pare-o ființă într-o doagă Căci croncăie o noapte-ntreagă Și sare ca un apucat Nu stiu cine-o să-l

Căldura soarelui izbește Cu raze nevăzute fața Și moșul tot mai greu pășește Spre unde se termină viața Picioarele îl dor cumplit Și praful de pe drum ridică Se simte foarte obosit Dar nu-i e

Se scoală cu un gând mereu Să spele și să facă patul Gătește ciorbă și pireu Și curață și zarzavatul Tot azi se duce și la piață Să ia urzici și dovlecei Și bagă-n frigider, la gheață Un kil

Stătea pescarul liniștit la baltă Fără să scoată-un cuvințel Când o femeie, bine, naltă Puse toți ochii ei pe el Vazuse că pescarul are Alăturea de el, în spate O cărămidă foarte mare Ce mare

Stă aplecat bătrânul Atent pe șevalet Încearcă să dea tonul Culorii din portret În ochii lui sticlește Continua căutare A nuanței ce lucește În orișice culoare Se dă un pas in

Nu mă mai uit in urmă...prea multă suferință! O las lumii postumă O las cu bună-stiință Nu mă mai uit la ceas...oricum este târziu! Doar timpul ce-a rămas Nu este un pustiu Nu mă mai

Pisicuță pis, pis, pis Te-am iubit azi noapte-n vis Te-nveleam, te dezmierdam Dulci gurițe îți dădeam Tu erai cam somnoroasă Dar atâta de frumoasă Și ziceai cu-al tău botic Doar că mă

Se-ntâmplă-n viață, uneori Să fii închis, încarcerat Să nu vezi luna printre nori Sau stelele pe cer curat Să vezi prin lacrimi, cam neclar Doar ce e trist, îndurerat Să-ți pară totul în

Un bun amic, din cartier Ce are o mașina veche Și zice-ntruna că-i șofer Dar e într-o ureche Se suie iute la volan Și demarează-n trombă În spate fumul e spontan Asigurat?...nici

Arde soarele pământul Toți sunt blegi și transpirați Nu adie deloc vântul Pomii-s veșteji și uscați Câinii stau cu limba scoasă Morți de sete-n a lor blană Au probabil limba arsă De caldura

Pădurea verde și stufoasă E casa mea și sunt ferice Și vara e așa frumoasă Că n-ai ce-i face, orice-ai zice Eu zbor pe sus, și văd albine Cum duc polen în stupul lor Privighetori cu glasuri

Când m-am născut o mare fală Eram băiatul cel mai mic Am apărut în pielea goală Fără nădragi , fără ilic Mi-au pus un nume și m-au îmbracat Și m-au crescut cu greu La școală să învăț m-au

În cinci minute trenul pleaca Mă uit pe geam, peronu-i gol Am gura-amară , parcă-i seacă De nerăbdare ies pe hol Bagajul meu, suflet și pâine Și hainele-s de împrumut Îmi cumpăr eu dar nu azi,

Se scoală o gaină , cu găndul la un ou Cocoșul e de vină!...îl face prost și bou! Nu a-nțeles sarmanul , trezitul prea devreme Exemplul e curcanul , ce doarme mai cu lene De ce cu noaptea-n cap ,