Poezie
Broscoiul
1 min lectură·
Mediu
Broscoiul sare pe un nufăr
Și-orăcăie în balta-ntreagă
Eu, sincer, nu pot să îl sufăr
Îmi pare-o ființă într-o doagă
Căci croncăie o noapte-ntreagă
Și sare ca un apucat
Nu stiu cine-o să-l înțeleagă?
Așa cum este, pare beat!
Se umflă-n gușe ca balonul
N-are venin, e ierbivor
Pe baltă însă, el dă tonul
La țipătul asurzitor
Cu ochiul lui cel bulbucat
Privește totul cu-ngâmfare
E plin de râie și speriat
De orișice viețuitoare
Nu pot să-l sufăr că-i râios
Și mă gândesc la ea, broscuța
Cum poate sta cu-așa...frumos?
Să-l și iubească sărăcuța!
001486
0