Dacian Constantin

sorele s-a stins
în ochi atenți de fată
irisul salvat

:) Măcar zâmbete și amețeli să stârnească alinierile mele de cuvinte, Andrei. Ai grijă cu apele: nu uita că brusc am început să mor !
Îți mulțumesc de treceri !

ceruri deschise
furtuna e dincolo:
ai trecut podul !

Însorită împărăție ai, Elenă, fac popas preț de-o literă, două, ca să știi că mi-am amintit tot, așa cum ai desenat tu, cu deget subțire peste pojghița memoriei(destul de) colective (în unele încercări).
Și-am fost și Dorothy, condorii m-au ascultat și-am hulpav înfulecat din bucuria versurilor tale !
De ziua ta, îți doresc să o (re)găsești. Care va să zică pe ea, Fericirea ! :)

Totul pornește de la gândul rătăcit, fără Dumnezeu, fără stâlpi. Și se încheie în idee, în speranța unei împliniri. Însă la poarta aceea unde mi-am primit ideea veghează ÎNTUNERICUL însuși! Nuanțele, ca și ideile, ne apropie moartea, nu ne detașează de ea. Lumea are dreptul la naivitate. Including me.
O zi bună, Andrei Pavele, și idei roditoare !

Ionuț, pentru că ai zis de titlu: indică ora la care a început să fie scris, așa cum arăta ea pe ceasul gării. Repetiția, Roxana, are vârtejul ei, în care ni se amestecă deseori sentimentele. Mulțumesc amândurora pentru semn !

Onorată de trecerea și semnele voastre, Vladimir, Cornel !Întotdeaua prefer acționalul în locul stării pasive, de aceea cred că nu voi fi niciodată în stare să scriu, de pildă, un haiku pur contemplativ (și le apreciez cu atât mai mult). Dacă aș fi avut destulă odihnă și destul simț al umorului, aș fi pus chiar acest titlu, Cornel \"La piramide, birjar!\". Drumul e însă lung, greu și Morganele se țin de mîini în mintea mea ! :)

Tego, am aplicat schimbarea sugerată de tine pentru că, nu-i așa, e justificată !Îți mulțumesc că te-ai aplecat peste bordură să mă vezi ! :)

Voi lăsa gutuia neconjugată, deci.O voi așeza pe dulap să îmi amintească de luminile toamnei și de carnea aceea zdrențuită a cerului. Cât despre fluturi, mi-au zburat toți din insectar, semn că sunt liberă :)M-am jucat aici, de-a cuvântul, dar îți mulțumesc, Corneliu !

Acel ce nu zămbești, burlacule, îți dau un semn că ți-am văzut ploile de apus, acolo, la fereastră, prin 1945, când încă nu eram atât de grea încât să mă vezi și când tu nu erai atât de burlac încât să te doară. :) Mulțumesc pentru trecere și bătaie în geam !

Vinvați, suntem, domniile voastre, de cetatea dacă surprinsă confuz în descânt, de alăturarea de cuvinte ce-și caută poalele, Lazărule, am pielea străbătută de daci, de sarmisegetuza cucerită, \"a îngerii\" nu există în dicționar, există numai fluturare de aripi, iar verticalul se face în plină urcare, din două încordări și-o singură sărutare, un om se poate ascuți cu o ascuțitoare în care-și vâră sufletul tocit ca să-i mai dea șansa unei înălțări, prea multe întrebări fără răspuns ca să mai pot pricepe că drumul, orice drum, nu te transformă, ci te face să devii tot mai mult tu însuți, mi-am luat poțiunile în formă de strâmb cuvânt și mi-am făcut formulă magică, șoptită la miezul nopții, să-mi scape sufletul de deochi și tâmpla de febră, și îți promit, Lazărule, că mă voi ridica și voi merge mai logic, lăsând în urmă uimirea mulțumii și-un Iisus cu pumnii sângerând din bătaia pe care mi-a aplicat-o sacadat ca să mă nasc.

Așteptăm ca sensul să nască. Un alt sens. Mai viu.
Dorul însă se naște prin cezariană și se face fluture.
Vara e aproape, în fond ! :)
Mulțumesc, Negru Vladimir !

Onorată instanță, cu mâna pe coastele învelitoare ale inimii, declar că n-am omorât bărbatul, ceea ce vedeți e somnul unui greier care așteaptă vara, sătul de-atâta înmugurire descărnată! Susțin afirmația cu probe doveditoare de intens, strâns între pleoape pe când suflam puful unei păpădii peste fruntea bărbatului scos din anotimp!
N-am avocat ! Am însă poftă nebună de cireșe !

\"Cred că primăvara aceasta ar trebui să se adune, să ia căpăstrul cerului pe umăr, să-l arunce, abia spre seară Pluto îți va părea mai mare, abia spre seară poți să urci în car, în parabolă, să dai o fugă pâna la Cronos, să-l ții de vorbă, cum știi tu, despre nisip și secundare, doar-doar, vei amâna primejdia. Orice oră contează.\", zise Cireșarul.
Și-și puse mugurii la urechi.

Iubirea indianului, fie ea chiar și pentru o americancă, e cât se poate de serioasă și de asumată. Vie și adâncă. Îl citiseră oare, Crina, pe E.M. Forster cu \"A Passage to India\"?! Sau poate pe Rushdie?! Eu îl citesc și recitesc pe Rushdie, împrumut foi, dar de vaci nu am parte ! Semn că sunt la dietă autoimpusă și că realul adolescentin pe care l-ai surprins tu aici încântă mai mult decât toate ciocolatele Milka de la care mă abțin !
Dincolo de postcolonialismul lui \"un indian iubea o americancă\", textul tău m-a dus cu gândul la Mihail Drumeș.
Un vals reușit și cu final sincronizat.

Virgil,

Nu există \"relativ sigur\", bag seamă că vrei să mă păcălești! Și să imi spui, de fapt, că e cam nesigur și ar trebui să mă încordez mai serios și mai responsabil! :)

Pentru asta îți mulțumesc !

Sunt de acord. Și eu am avut același sentiment când am scris. Păcat că însă nu am fost destul de odihnită ca să și pot face ceva în acesta sens. Neavând decât alternativa sincerității, lăsai să mi se vadă lapidarul. Iar dacă l-ai văzut, nu pot decât să mă bucur și să mă răzbun. În scrierea viitoare ! :)Mulțumesc, Virgil !

\"Cine spunea că literatura nu trebuie să fie viață?!\"
Se poate să nu fi meritat steluț, Virgil, că asta nu e viața mea și am scris așa, dintr-odată și cu furie, de teamă să nu ajung acolo... La secvența sf-reală, cum a zis Corasand. Dar cu lanterna nu te-am păcălit, unii citeau Cireșarii, alții (ca mine, mai mici) Tolstoi cartonat bleu către gri, primit de la Moș Gerilă. Poate că de aceea nu gust deloc reclama aceea la ciocolata ROM (pe care se poate să o știi) în care se asociază o plăcere dulce a copilăriei cu sistemul comunist. Mulțumesc, deci, Corasandei și Virgilului ! Și mă duc să aprind veioza!:)

Alexandru, am ales să primesc comentarii, așa că al tău este binevenit. Mulțumesc. Nu mi s-a părut aspru :)Mai aspru e, cred, să simți că vrei să comentezi, dar să îți fie lehamite să o faci! Să ne lămurim cumva:

1.Nu înțeleg argumentația sau feelingul pentru care ar trebui să consider subtitlul ca fiind pentru proști. Nu scriu cu gândul la poezie.ro, dar nici nu minimalizez priceperea oamenilor de aici în \"ale cuvintelor\" atunci când postez. Aș putea ajunge la concluzia că, da, poate fi deja prea mult, adăugat la titlu. Dar în nici un caz nu văd de ce si,mai ales CUM are tendință didactic-iluminatoare pentru \"proști\", cum zici tu. Poate datorită faptului că oferă o explicație titlului?! Promit că reflectez...
2. \"tot o să\" întărește \"deși\"-ul.(eu acum îți spun cum am gândit,nu vreau să pară că apăr niște cuvinte)
3.\"norii-copii\" - repezintă,probabil,una dintre stereotipiile mele de care nu mă mai satur. Într-un alt pseudopoem adăugasem \"roșu-deodată\", o construcție încă mai neromânească,iar Silvia m-a atenționat și ea. Well, probabil că voi încerca noi posibilități de expresie care să fie mai logic-gramaticale. Specific că am fost conștientă de repercusiunea lui \"norii-copii\", dar nu mi-a păsat.
4.\"și\"-ul de după glezne,da,e absolut inutil :)
5. după \"trupești\" nu e o cratimă, ci o linie de pauză, menită să întrerupă tempoul pe care speram să îl creez prin viitorul popular consecvent. Viitorul popular a fost o alegere intenționată, în contextul suprapunerii peste o legendă.
6.despre \"nechezare\", vei râde, după ce am scris, mă gândeam (la duș!),dacă nu ar fi mai bine să înlocuiesc cu \"nechezat\" :).Dar nu cu altceva.

Conclusiv, mă bucur că mi-ai scris. Nu am obiceiul să schimb ceva, decât dacă simt că salvez. Aștept sugestiile tale viitoare, precum și ale celor ce trec pe aici.Mi-e teamă însă că dacă un poem e prost din fașă, așa moare și pe coala următoare !

Și, da, am adresă de messenger !

Alcoolul dăunează grav sănătății,desigur,Cristina !:) Nu și cuvântului meu în care frustrările îmbată mai mult decât orice Stalinskaia...Mai am undeva ceva cu Elseve, șamponul, și mi s-a sugerat, la fel, să schimb (Vezi \"Prea priviri am tot privit\"). Am meteahna coborârii in real ca loc de unde, de altfel, recunosc că vin. Probabil că nu am destulă putere de a mă lăsa condusa DOAR de idei și trebuie să simt că e o granulă de concret în toate ! Altfel, nici eu nu m-aș crede...darămite voi ! Mulțumesc !