Poezie

Formulă de deochi

1 min lectură·15 mai 2005

Mediu

tremurul meu e un țambal în care îți sângerezi coasta am pielea dacă de la întâlnirea cu zgura istoriei privește aici e groapa comună în care ți-am îngropat frustrările temerile trecuturile știrile copastiile ești ca nou bărbate rămâne doar să mai înger înveți cum se pășește cum se gângurește cum se face vertical am răbdare până la colț apoi te descurci și singur ți-am pregătit câteva lupte simulate o frângere de tibii o desagă cu pâine și-un bol cu licoare sfântă ai așadar toate premisele pentru-o-ncurcare a planetelor pentru-o pace pentru o verde abolire a dorului te previn c-o să lași în urmă ruine dar să nu le privești ascute-te doar la gândul castelelor de mâine în ele îți răsplătesc nebunia de-a crede că viața e doar a ta nu evada umbrele morții te vor aduce înapoi involuntar iar eu îți voi săruta rănile trecute prin mărăcini să-mi vindec florile de pofta de pămînt sfânt Amin

013558

Despre aceasta lucrare

Autor: Dacian Constantin
Tip: Poezie
Cuvinte: 156
Citire: 1 min
Versuri: 1
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “Formulă de deochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/121747/formula-de-deochi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DC Dacian Constantin✓16 mai 2005

Vinvați, suntem, domniile voastre, de cetatea dacă surprinsă confuz în descânt, de alăturarea de cuvinte ce-și caută poalele, Lazărule, am pielea străbătută de daci, de sarmisegetuza cucerită, \"a îngerii\" nu există în dicționar, există numai fluturare de aripi, iar verticalul se face în plină urcare, din două încordări și-o singură sărutare, un om se poate ascuți cu o ascuțitoare în care-și vâră sufletul tocit ca să-i mai dea șansa unei înălțări, prea multe întrebări fără răspuns ca să mai pot pricepe că drumul, orice drum, nu te transformă, ci te face să devii tot mai mult tu însuți, mi-am luat poțiunile în formă de strâmb cuvânt și mi-am făcut formulă magică, șoptită la miezul nopții, să-mi scape sufletul de deochi și tâmpla de febră, și îți promit, Lazărule, că mă voi ridica și voi merge mai logic, lăsând în urmă uimirea mulțumii și-un Iisus cu pumnii sângerând din bătaia pe care mi-a aplicat-o sacadat ca să mă nasc.