Dacian Constantin

Domnule Vișan, modul în care vorbiți despre aceste romane pe care le-am citit, cred, cu toții, este îngrozitor de alambicat și stufos și voit supra-academic ceea ce, în ultimă instanță, îl face golit de sens sau duce la confuzii, precum în acest fragment pe care a trebuit să îl citesc de două ori ca să îmi dau seama despre ce este vorba:

Acest personaj pentru care se folosește tehnica autoscopică, ca la Adouls Huxley, se va sinucide în finalul primului roman, Întoarcerea din Rai din trilogia romanescă cu același titlu a generației Criterion, ultimul volum al ei fiind Ștefania – realizat parțial, în două-trei capitole de început.

Oricare ar fi scopul acestor scrieri pentru care nu mă îndoiesc că ați muncit serios, la mine nu ajunge. Dimpotrivă: mă îndepărtează și de tipologiile interbelice, și de textele dumneavoastră pentru că nu vă străduiți să vă schimbați dinamica, modelul de argumentație și limbajul astfel încât cititorul să fie absorbit de comparațiile și conexiunile pe care le faceți.

Contează foarte mult care este publicul spre care țintiți. În calitate de absolventă de Litere și de iubitoare și devoratoare de literatură, mai ales cea română, m-ar tenta foarte mult să citesc astfel de subiecte, însă văd această serie ca pe o încercare de a vă pune dvs. ordine în gânduri și idei, și nicidecum ca pe un rezultat al filtrării acestora.

Cel mai rău îmi pare (și acesta este și motivul pentru care vă scriu) de faptul că aveți o extraordinară capacitate de analiză și sinteză literară, exprimată, însă, pe o structură defectuoasă, învechită și obositoare.

O organizare atentă a detaliilor, o schemă logică și coerentă ar ajuta foarte mult scrierile dvs. în sensul că acestea ar trebui să ajungă și la publicul mai puțin capabil să facă asocierile și analizele acestea. Or, dacă îl luați de la început pe cititor cu ”marile discuții din lumea criticii” vă asigur eu că se sperie și schimbă pagina. Ceea ce nu e de dorit, nu?

În altă ordine de idei, vreau să vă asigur de respectul pe care îl port pentru munca dvs. Părerea mea se referă strict la FORMULA în care acest text ar funcționa mai eficient și ar atrage mai mulți cititori.
________________________

PS. Poate ar fi bine să scrieți numele romanelor cu caractere diferite sau cu italic, nu știu, să se diferențieze cumva.

nu, nu sunt de acord. dacă nu te ține în română, scrie în magiară. dar îți garantez că și în maghiară tot kitsch se zice și nu kitch. :)

(ps: nu sunt, n-am fost și nu voi fi niciodată profesoară. de română sau altceva. și nici ofuscată nu sunt. așa că relax! e doar de bun simț să pui mâna pe carte înainte de a da lecții, simplu!)

grătarele vor sării

veți fii surprinși

old-relieable-ul capitalism

să recreze lumea

vine kitchul

cu asta, ultima, sunt foarte de acord, de altfel.

eu nu am făcut mișto de absolut nimic, iar amănuntele vieții tale nu le știu și nici nu mă interesează.

eu ți-am spus despre text pentru că de asta l-ai așezat aici:

ai o cacofonie în el sau o alăturare nefericită, dacă vrei: TOACÃ CU.

sunt de acord la faza cu natura, dar NU cred că ai reușit să exprimi POETIC ideea asta (deloc inovatoare, de altfel). în plus, natura cere atenție, nu poezii. poeziile naturii le-au scris deja alții.

cât despre piatră, mi-ar plăcea să-mi spui mai mult, habarnam care e semnificația biblică. eu știu de un ochi într-un triunghi, dar aia e altceva. iar de la matematică știu că unghiul n-are cap. sună îngrozitor.

faptul că știam cu toții că dragostea este esența tuturor lucrurilor nescrise nu mi se pare așa de nul din punct de vedere poetic pe cât o face alăturarea muzicală ”toacăcu”.

cât despre hint-ul că am găsi dragostea în MELC și-n FLOARE ... eu, sincer, n-o iau de bună, și prefer să continuu să o văd în oameni, dacă e.

câte avorturi ai făcut și mai ales de ce

ce înseamnă acest lucru pentru tine

avortul ăsta infinit, adică

dă foarte rău la imaginea interviului, dacă îl putem numi așa.

de fapt, cel mai bine ar fi să nu așezați virgule deloc, multe sunt complet aiurea.

și mai important mi se pare faptul că n-am înțeles nimic din acest articol: cum sărbătoresc oamenii sărbătoarea, ce fel de manifestări au loc (concret, adică) și, mai ales, cum ne achităm noi această ”obligație morală” de a ocroti mediul geografic, altfel decât prin cuvinte?!

traducerea unei poezii este mai mult decât o traducere mot-a-mot, cum probabil știți deja, de aceea zic, ”dulceața mea” și ”adevărata mea” sună ciudat rău de tot, ca să nu mai zic de ”și tu ești orice o lună trebuie să însemne” care sfidează limba română.

eu nu am inteles ca acest text este la misto.

tu ai luat de la planeta moldova misto-ul, ai copiat misto-ul lor si ti l-ai aplicat tie, etichetand acest misto drept \"utilitarism\".

acum am inteles: tu te iei pe tine la misto si te enerveaza ca oamenii te iau in serios.

[ca si cu PHOEM: ai mutat H-ul, ca la Naum era POHEM, nu PHOEM, deci ca sa fie alt misto. cred ca textul trebuia, asadar, introdus la categoria UMOR.]

nu inteleg de ce ai nevoie de altii ca sa faci misto de tine.
asta era de fapt nelamurirea.

textul tau nu are nicio legatura cu poezia lui Urmanov sau cu manifestul acestuia. poate e vreo legatura doar in capul tau.

pe mine m-a uimit cum te joci tu cu Naum si Urmanov de parca ai fi la nivelul lor sau de parca ar fi nu stiu ce mare chestie sa pun H-ul in cuvant ca Naum din motivele lui Naum sau nu; ori sa ma dau utilitar ca e la moda (dupa parerea mea, nici macar nu mai e la moda). de aceea te-am intrebat despre subtitlu: ce asociere e asta, ce vrei tu sa demonstrezi cu ea si ce aduci tu nou cu ea. cred ca e rezonabil sa te intreb asta.

si acum despre injurii, ca vad ca ajungem la alt nivel: numele meu este Alina Livia Lazar, nu Alinush. Asta e una! si a doua: eu am zis \"e o prostie\", nu te-am facut prost. dar vad ca tu tii cu tot dinadinsul sa-mi demonstrezi asta.

The act or process of dressing or grooming oneself

din inceputul textului astuia reiese ca nu dam doi bani pe biblioteci, fie ele prafuite sau pe internet.

ceea ce in mintea mea seamana clar cu un indemn la noncultura, iar asta ma sperie ingrozitor.

ca, intr-adevar, nu devenim atotvazatori dupa veacuri de biblioteci, cum zici; dar macar un raft acolo, doua, daca am citi, tot am vedea mai bine si am fi un pic mai umili.

nu ne-am umfla asa cand nu prea avem cu ce.

ca de aia e inima poetilor gonflabila si obscena in umflaciunea ei.

tu o zici.

ca poezia nu e exhibare.

e exhibare daca faci vreun tratament (personal sau sub control medical).

de fapt, ea trebuie sa fie exact contrariul, dar ce naiba stiu eu? :)

singurul lucru care imi suna ochei in textul asta e \"mare de monitoare\" pentru ca are si o sustinere draguta in spate.


[se zice TOILET daca tot te americanizezi in halul asta; sensul primar al lui TOILLETE e cu totul altul decat \"buda\", cum banuiesc ca ai vrut!]

ca n-am nevoie sa-l traduc, de-aia.

cum adica ti-a placut mai mult textul din film?! E ACELASI TEXT. doar ca in film e scurtat si decizia apartine celui ce a facut filmul. n-are nicio relevanta, in fond. e treaba tipic romaneasca asta, ce-ai facut tu. nu e vina mea ca nu m-ai impresionat. :)

macar de-am face tot ce zici tu aici :)

ps. nu am inteles niciodata expresia \"intr-un final\". e ca si cum ar fi mai multe. finaluri. stiu ca e in uz, doar ca nu o inteleg eu. atat.

se zice \"a veșteji\"

eu nu pot avea incredere intr-un text care incepe cu \"n-am incredere in mama\" si se continua intr-o maniera aroganta, apoi vaga, apoi plina de sine.

Serban,

Cand am vazut titlul comentariului tau m-am speriat. Dupa ce l-am citit m-am bucurat sa aflu ca esti bine, sanatos. :)

Acum autorului: cred ca studiul dumneavoastra ar putea fi construit mai putin stufos, adica logic si percutant, cu propozitii simple, coerente, care sa ii aduca cititorului un beneficiu cel putin la nivel informational, daca nu la nivel de idee. Ca doar nu ne asteptam sa devenim destepti citind recenzii. :)

Cel mai simpatic mi se pare mie insa cum va situati deseori la limita dintre tragic si comic, lucru neimaintalnit intr-o recenzie (si asta e doar un exemplu):

\"Steaua la care visase devine un meteorit, facându-i un crater în psihicul său, foarte labil chiar de dinainte.\"

Cam asta.

PS. Cuvantul \"furare\" nu e romanesc, iar latina e o limba moarta.

(\"Finalul schiței face foarte fin aluzie la furarea miresei de către un \"bărbat înalt și crunt\", în condițiile în care instanța naratorială devine din amnezică anamnezică, pentru că el nu vrea să devină clovnul celor care îl batjocoriseră mai inainte\")

Multumesc mult pentru ca te-ai aplecat asupra acestui text. L-am scris cu un an in urma si nu prea m-am mai uitat la el. Ai dreptate cu toate observatiile pe care le-ai facut si sunt de acord cu tine, punct cu punct. Am si facut modificarile.

[Versul cu umbrele in care ne ascundeam trupurile era, intr-adevar, foarte in plus acolo, dar (si aici am zambit) nu am vrut nicio legatura cu ceva vulgar, cum ti s-a parut, ci sa zic despre socializare, umbrele celorlalti prin care mai intram, in sensul de interactiune. :) dar, faptul ca iata, s-a perceput gresit, e inca un semn ca era fix de-aiurea acolo. nici nu am ezitat sa-l scot.]

Am avut si eu incredere mare in final. Multumesc inca o data.

stiu ca pare o prostie, dar in ultima vreme, cand citesc texte on-line, deci scrise in timp real, acum, recent, ma gandesc mai mult la sufletul omului decat la text. acum, citind textul tau, nu ma intereseaza decat daca esti bine. si te intreb foarte omeneste asta ca stiu ca esti un om bun.

later edit: privirea nu se va bloca niciodata dincolo de lumina.

\"Urmanov a teoretizat acest stil și a băgat economia reclamogenă în discursul poetic.\" - aici ai spus o mare prostie, dar nu analizam comentarii acum. vreau doar sa te intreb de ce ai subintitulat poemul asa. la ce te-ai gandit? ce simti cand introduci acel \"h\" in cuvantul \"poem\"? ce este acela un \"foem\"? intrebarile mele se refera doar la subtitlu.