Dacian Constantin

Ioana,

Nici un soi de autosugestie nu e bună. Așa cum nici tutunul și nici drogul nu sunt.

Am admirat mereu capacitatea ta de aduna în cuvinte puține, simple, curate, nepretențioase - adevărurile tale, cele descoperite. Căci simți că ele sunt descoperite prin viață trăită.

Dar, Ioana, cam ne prefacem că existăm. Până suntem în stare să și croim ceva care să conteze. Care să ne debareseze de nevoia unei autosugestii. Tu știi asta... Altfel nu ai fi arătat amenințător către rucsac și către vălul de pe ochi. Al fiecăruia.

prietenesc,
li

Am simțit și eu un ceva despre titlu.

Noroc că m-ai împins cu degetul, uite că schimbai așa:).

Era prea. :)

Trebuie să mă gândesc intens la sugestie :) Da intens, nu așa! :)

\"și buza CE CU mușcături adânci săpai în ea\". Nu e mai simplu și mai limpede \"și buza în care săpai cu mușcături adânci\"?

Altfel, nu mai ai o poezie cu același titlu?! :) Așa îmi amintesc. Aici e însă naufragiul lui Albinoni. Ești obsedat de tema asta, nu?!

O greșeală de tastare la \"melodi\".

prietenesc,
li

Adrian,

Mulțumesc pentru rezonanță.

li

Eu povestesc ca să mă cunosc mai bine. :)
Ca să mă cunosc.

Cum mergeam eu așa prin lumea mică a pașilor mei, ești atent?!, ei bine, împingeam apatic un căruț de cumpărături în Carrefour și mă gândeam dacă într-adevăr am nevoie de toate cumpărăturile astea, încercam să îmi dau seama care e mecanismul conform căruia shoppingul mă face mai optimistă, mă mai urmărești?!, când deodată dintr-un alt căruț de cumpărături un băiețel cu ochi verzi întinde mâinile către mine, rămân blocată, către mine?!!!!, îl iau în brațe, mă uit la mama lui, el îmi cuprinde gâtul cu mânuțele, \"hai, mami, fă-ne poză\", ueeeeei, s-a înroșit li în obraz, a făcut și poze, întreabă pe îngeraș cum îl cheamă, îngerul zice zâmbindu-mi în ochi, \"Valetin Pătlascu\", eu zic \"Acum ce facem? Te iau cu mine?! O lăsăm pe mama aici?!\", el zice \"Da, dar pe tine cum te cheamă?\", eu zic cum mă cheamă, și în cele din urmă, cu greu ne despărțim din îmbrățișare. Și uite așa ți-am zis povestea, Corneliu. Cum că dacă m-ar fi îmbrățișat un bărbat, nu cred că aș fi simțit atâta emoție. :) Am vrut să zic că, de fapt, e o minciună că shoppingul mă optimizează. Mai degrabă aceste întâmplări mici-mici și lovite de firesc fermecător! :)

Articolul tău este binevenit pentru o intens-povestitoare ca mine, mai ales că atrage atenția asupra responsabilizării acestui act și înțelegerii lui la adevărata valoare (care îi poate fi conferită sau nu).

Vie,
li

Crede-mă, Ioan, că am citit azi, într-un dicționar, că endometrium = within, inside. Și îmi plăcu. :)

Pesemne că am citit aiurea.

li

oh, nu, nu, nu!

nicidecum părintele arsenie.

oh, nu! dădui atâtea hinturi, atâtea semne, atâtea indicii.

dar nu, oh, nu, nu părintele arsenie!

îmi plac puțincuvintele. le detest, dar îmi plac.

li-beri

și aici îmi plăcu.

Ideea.

dacă nu ar exista așa multe adjectivizări,
repetiții,
dacă ai îmbogății registrul.

Părerea mea e că ai idee, Alexandra. :)

Continuă. Așa cum știi tu.

prietenesc,
li

Alexandra,

Sunt multe prețiozități aici, peste care am trecut așa, plată, dar rețin un suflu proaspăt, o tinerețe netrucată și neforțândă, astfel încât, ultimele două strofe m-au făcut să îți las semn. Ideea este coerentă, inteligibilă, ba chiar prea. Aș vrea să ai un pic mai mult curaj. Nu știu, zic și eu. Dar, nefiind cârcotașă, recunosc că mă bucur că am găsit acest text.

prietenesc,
li

Gulie aka Ionuț Laurențiu Enache cred că nici nu știe cum arată o meduză, darămite dacă mai e și lucidă :)

Așa că mie mi se pare cea mai puternică imagine aceasta cu meduzele.

Nu votez pentru aliterații, dar probabil își au și ele rolul lor: \"văpăile vântului\", \"risipesc în roiuri\". Fac valuri, adică :) Tumult. Dau \"sunet\" vizualului.

Nici cu repetiția cuvântului \"dorință\" nu mă împac, mai ales că e deja în titlu. De altfel, \"mă desfac\" mi se pare un titlu mult mai potrivit.
Dar asta, Dana și Corneliu, e viziunea viziunii mele.

Sunt cu totul de acord cu nunațele. :)

prietenesc,
li

Bujorule,

Nu m-am gândit prea mult, dar nu mi-a fost ușor.

Cât despre imaginile plastice, mă abțin.

Mulțumesc

Mariana Fulger: cam da.

Ioan Peia: da.

Liviu Nanu: și mai da.





(pese: Mariana, mă refer la dimineață, desigur!)

aici e un poem

curat onest
și mai ales
liber

subliniez ușurința cu care
ai creat o atmosferă
ai anulat un automatism (\"nu mă interesează valoarea simbolică\")
ai pus o întrebare
ai răspuns la altă întrebare

fiecare dintre noi umblă cu tăblița atârnată
ba deasupra capului
ba de gât
ba cu un șnuruleț mic de degetul mare de la picior

tăblițe de identificare
un soi de încercare de aflare/găsire/recunoaștere
a sinelui

aș scrie mai mult (te rog să ierți graba)

să continui

prietenesc,
li

\"teasc tandru\" - e așa de românesc și nu, în același timp.

votez pentru ultimul vers pentru că îmi crează o imagine și-un foșnet.

și pentru titlu.

li

Pentru că gulie sigur doarme pe sinele lui filosofându-și rădăcinile, zic că nu știu pe ce criterii se fac recomandările, zic că dacă aștepți cuminte înseamnă că te-ai înțelepțit, dar ai pierdut și șansa de a te uimi și de a te durea, din când în când, și mai zic, așa, pe lângă poartă, că etefleoșc-ul din titlul acestui comentariu e pentru răspunsul tău de mai sus că, de altfel, poemul îmi plăcu.

din stânga în dreapta și apoi în mișcare ondulatorie

cotire bruscă

și respir adânc
cu tot cu viața lucrurilor

și toate astea
numai
dacă vrei

o posibilitate care mi-a cam plăcut

prietenesc,
li

Mulțumesc că ați răspuns somației în mod

autentic (Ioana)

gulitic (Ionuț)

marțian (Andu)

sincer (Monica)

indescriptibil (Caragea)

năuc (Corneliu)

siderat (Pătrașcu)

dăruit (Dmitri)

milos (FE)


Vă asigur că nu ați făcut uz de tastă în zadar.

prietenesc,
li

Pentru că umblu cu Nichita în poșetă, lângă șervețele și Orbit:

\"În fiecare scorbură era așezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adus

și pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,

ca să se așeze în locul gol un zeu,

ori, pe șosele, s-apară un asfalt o groapă,

ca să se așeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mînă sau la picior,

Din greșeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,

ca peste tot, ca pretutindeni,

vor așeza acolo un zeu

ca să ne- nchinăm lui, pentru că el

apără tot ceea ce se desparte de sine.

Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde

ochiul,

pentru că vor aduce și-ți vor așeza

în orbită un zeu

și el va sta acolo, împietrit, iar noi

ne vom mișca sufletele slăvindu-l.

Și chiar și tu îți vei urni sufletul

slăvindu-l ca pe străini.\"

li