Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde ochiul

mi-e sufletul o rana, stii vreun prost? si cine l-ar putea aseza in golul din inima mea? te citesc cu placere:))

Elena,
Am îndrăznit să privesc din alt unghi, aproape blasfemiator, \"Elegia a doua, getica\" de Nichita Stănescu pentru că suntem excedați de valul de prostie care ne asaltează din toate părțile. Cât despre rana ta, mai bine pune acolo o floare.

Singurul merit al acestui text e că îl îndeamnă pe cel ce nu a citit ELEGIA A DOUA, GETICA a lui Nichita, să o facă.

Ceea ce e ceva.

Pentru că umblu cu Nichita în poșetă, lângă șervețele și Orbit:

\"În fiecare scorbură era așezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adus

și pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,

ca să se așeze în locul gol un zeu,

ori, pe șosele, s-apară un asfalt o groapă,

ca să se așeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mînă sau la picior,

Din greșeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,

ca peste tot, ca pretutindeni,

vor așeza acolo un zeu

ca să ne- nchinăm lui, pentru că el

apără tot ceea ce se desparte de sine.

Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde

ochiul,

pentru că vor aduce și-ți vor așeza

în orbită un zeu

și el va sta acolo, împietrit, iar noi

ne vom mișca sufletele slăvindu-l.

Și chiar și tu îți vei urni sufletul

slăvindu-l ca pe străini.\"

li

Nu stiu de ce, incepind cu finalul imi vine in minte corabia lui Noe. Nu-mi pare aproape de o blasfemie, ci chiar in spiritul lui Nichita, spus taios, dar totusi poetic

parodia, mai ales ca nichita se tragea din greu de la blaga. chiar cred ca e mai buna parodia decat...

ai dreptate mircea, eu cîteodată simt că mă sufoc de cîtă prostie ni se bagă pe gît.