Cadavrul martorului va fi aruncat în beton

O depasire hedonist-grotesca a mortii, la nivelul viscerelor, ca o reactie la tragismul sufocant al existentei, intr-un paradoxal echilibru al contrariilor care se ... atrag totusi! S-ar mai putea adauga \"cadavrul opozantului dizident betonat pe fundul canalului\", \"cadavrul rivalului betonat pe fundul pilonilor subacvatici\", \"cadavrul amorezului mutilat pana la nerecunoastere, cu amprentele arse, etc., etc.\", cadavrele vii de care ne ciocnim zilnic, cadavrele discursurilor emfatice, cadavrele pseudopoeziilor paratrambitate, cadavrele extremiste de orice fel, cadavrul inculturii si pseudoculturii, cadavrul politicianismului, al fanatismelor fundamentaliste, al ... masinilor si .. manelelor si lista nu se opreste aici.Tema este de actualitate, perena, fecunda si se cere aprofundata. Sincere felicitari!Cu stima! Raul.

Un emoționant periplu prin irealitatea imediată.
Tensiunea e creată și de această aglomerare de viziuni ale morții, unele dintre ele previzibile ca metodă de a poetiza, devenind manieră, pe alocuri.
Oricum, Mircea Florian Șandru cunoaște multe dintre secretele realizării actului poetic. E un poet pe deplin format și, de altfel, publică oriunde vrea domnia-sa, fiind deja un nume în istoria poeziei române contemporane.
Faptul că a \"aterizat\" pe acest site e de bun augur. Faptul că a devenit coleg de suferință cu atîția iluștri necunoscuți trebuie să fie o onoare pentru toată suflarea poetică de aici.

Interesant da! dar ca profetie-dicteu,mai putin ca \"tema de actualitate poetica\". Oricum,o femeie tinuta 4 zile la morga ar trebui DETONATA, iar nu \"donata\"

trecerea spre exit/enter, printre \"tiganci\" este ok. alegerea lui MM ca marea-muma este putin fortata, chiar daca inteleg motivul pentru care a fost aleasa (sa fie chiar mult prea evident...?! poate ma insel). eu as fi aleas-o pe sophia loren... :)
poemul este plin si efervescent, dar tind sa cred ca ia un alt curs de pe la mijloc in jos... a fost ca un fel de pofta vine manacand cu caietul printre tacamuri. putin neglijent in constructie.

te astept si pe la mine, mircea! daca este un text la care vei vrea sa comentezi, imi spui si ii deschid comms.

cu drag si cordial

\"dupa\" in titlu si \"ales-o pe s...\"

...maria magdalena

Was ist Wirklichkeit?Ce este realitatea?întrebare ce o punem pe seama lui Richard Wagner iar noi ne-o desconspirăm cel puțin odata pe zi.Un răspuns poate fi această avalanșă de treceri care,cu știrea ori neștirea noastră,se produc într-un ritm infernal.Nesesizînd un exemplu de demnitate în aceste morți,pot să-mi imaginez că ele se produc în mijlocul unor enorme neputințe din obișnuita mediocritate.Mediocritate care apare chiar și în întîlnirea cu moartea.Cadavrul clipei închis în poem dă formă regretelor noastre dar...dintr-o dată devenim însetați de viață.Moartea se confundă cu evidența,iar nouă ne rămîne mereu ceva de făcut.Sîntem siguri că avem pregătit și momentul nostru pentru a arunca o privire dincolo de zbuciumul unei priviri de înger...

Gelu Bogdan

Maria Magdalena?
Nu inteleg, si eu cand nu inteleg, intreb: este marea muma in care ne intoarcem-femeia pierduta care-l urmeaza pe Iisus, devenind cea mai iubita dintre discipoli mantuitorului?

cred ca ai dreptate carmen... nu stiu unde mi-a fost mintea...
e mai bine m monroe. dar cea din perioada cand era bruna :)

eu nu intelesesem. acum, da!

nu imi mai spune pe numele intreg ca am auzit ca incepe sezonul la decapitari slujnice sudamericane...

Asocierea \"Marii-Mume\" cu Marilyn Monroe nu aparține în nici un fel autorului; această relaționare, care subsemnatului nici măcar nu i-a trecut prin cap, riscă să arunce poemul în zona comercialului, a derizoriului. Marea-Mumă este Moartea, pur și simplu. Dar, mă rog, fiecare e liber să gândească ce vrea. Le multumesc tuturor celor care au comentat acest poem. Cu considerație, MFS

mircea,
ma iei putin in ras, sau chiar nu ai inteles nimic din comentariul meu? vreau sa te asigur ca nu mi-am imaginat o secunda ca noi, astia, muritorii vom intra (cu totii, fireste) in uriasa grota a lui monroe. nu de-alata, dar ea e moarta... cum naibii sa intram...?!:(

nu mai lua totul adlitteram, te rog! si asa viata este grea.

cu mare respect

\"Unde dai și unde crapă!\". Dacă nu mă înșel, nu dumneavoastră, ioana barac grigore, ați introdus, în loc de comentariu, poza sexy a defunctei dive. Firește că nu iau totul ad litteram. Vă doresc o zi minunată pentru peștii-banană.

asa mai merge...
ei sunt bine, inca! se frig pentru o saramura pe spinarea balenei...

chiar ma gandeam ca intentiile mele erau bune (acest autor trebuie sa fie citit!!! deci, la lucru, alaturi de carmen, silvia si ceilalti) si uite ca imi gasisem alt motiv pentru: \"alta zi de mizerie, mai bine ploua...\"

:)

Este adevarat(!), Ioana nu are nici o vina, si eu am \"crapat\" de rusine citind raspunsul dumneavoastra. Incerc sa pregatesc un commm in apararea foto reportajului despre maya. Chiar daca stiu ca \"cine se scuza se acuza\", nu-i doar o vorba in vant.

Am tastat gresit. Asa ca-mi mai cer o data iertare pentru ca v-am gresit numele.

carmen, mie mi-a placut tare si cea exotica, cea cu lasoul... agree?

Un poem in care miscarea verbelor vine sa \"inmugureasca\" lectura. Imbinarea premonitiilor sumbre ale lui \"va fi\" cu ghidusia imperativului \"hai\" (desi metaforele din acea zona a poemului sunt cam de gazeta) deseneaza o imagine senzuala de tip \"midle-age\", un om matur la marginea unei paduri unde sa zicem ca a copilarit dar unde acum spera sa o gaseasca pe \"muma\" aceasta (a padurii, moarta sau vie) insa in postura de fata gata de dragostea cea mare.
Interesant, tonul este destul de lugubru in general, dar impletirea pe care am remarcat-o mai devreme (nu stiu daca cu suficienta emfaza, asa cum ar fi trebuit) ii schimba sonoritatea. Pe undeva, aud un diapazon jucaus, si asta mi-a placut. Altfel ar fi fost un poem tern.
Bobadil.

Adevarul este ca orice indem, are in el ceva comercial: -
Hai să bem, hai să dănțuim, Hai să căutăm casa cu felinar roșu/Hai să ne risipim vlaga în fata brună, în fata blondă, în roșcata cu ochi verzi,/În negresa care are pe fesele ei șerbet de nucă de cocos/În curând vom fi aruncați în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morții/Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de gală s-a terminat/Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj/Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă,iar, in cazul in speta, nu numai ca avem de-a face cu un INDEMN, dar, penultimul vers este suficient de visual ca sa aduca in fata ochilor, oricarui cititor, un mit contemporan, care vrem, nu vrem
ne-a marcat pe toti. Inclusiv pe dumneavoastra, altfel versul ar fi sunat cu totul si cu totul altfel.
Cat despre simbolul pesterii, arhetip al uterului matern , nu are rost sa insist si sa spun ca este legat de initiere si renastere, si, in acesta acceptiune ridicarea fustelor, iese din zona ofertanta a carnii, pentru a intra in cea a intrebarilor esentiale.
Revenind la text, atunci cand v-am citit poezia, am gandit ca Marea Muma este GEEA-sau o omolaga de-a sa, zeita aparuta din haos, care a dat nastere cerului si marii, singura capabila sa ne inghita si sa ne renasca pe toti. Este adevarat ca, am interpretat Marea-Muma ca Moarte,
intr-o acceptiune, poate, putin diferita de-a dumnevoastra.
De aici si prima imagine din “neinspiratul” meu comm-reportaj. Potrivit intelegerii mele: murim cand ne nastem, si raspundem ispitelor carnii si ne trezim la viata atunci cand renuntam la mirajul lumii, indiferent cat de ofertant si de en vogue sunt ipostazele iluziei. Nu intamplator am terminat comentariul pe intelesul tuturor, cu celebra lucrare a lui ANDY WARHOL-care incepe glamourous si sfarseste “fade to grey”.
Evident ca ar fi foarte multe lucruri de spus, despre pestera ca simbol al lumii, considerata de Platon ca loc unde sufletele sunt tinute incatusate in nestiinta si suferinta, ca sa-si ispaseasca pedeapsa, despre pestera ca simbol al cosmosului, despre pestera nimfelor, dar vai, nu este timp.
Totusi, daca tot m-am intors, am sa justific comentariile de ieri, in care va amintesc ca am facut o trimitere la Eclesiastul si la DIALOGURILE DESPRE MOARTE, ale parintelui Grigore cel Mare. Trimitere pe care o completez acum cu cateva precizari extrase din autorul la care am facut referire:
Cartea lui Solomon, care se numeste Eclesiastul, sau Orator, nu este deloc contardictorie, asa cum ultimile sapte versuri, din poezia dumnevoastra nu sunt deloc comerciale, chiar daca ati inteles, ca am inteles asa, si.. ati simtit nevoia “sa dati in mine”
Daca va mai amintiti am mentionat in cel de-al 2-lea comentariu, versetele:
11.9: “bucura-te cat esti tanar”si 11.10: “tineretea si placerile sunt desarte” , Cerandu-mi scuze ca nu am timp sa dezvolt ideea.
Ce as fi vrut sa spun mai departe, este faptul ca Parintele Grigorie remarca arta cu care Solomon, surprinde modul de a gandi al multimii, adresandui-se fiecaruia pe limba lui.
Pentru hedonisti lauda placerile trupului, sufletelor trezite la viata le da putere sa urmeze calea ce stramta , aratandu-le, si unora si celorlati ca: un singur lucru este sigur in viata, moartea; iar moartea nu inseamna moarte: “Ce are inteleptul mai mult decat zgarcitul si ce are saracul daca nu faptul ca merge acolo unde este viata-Eclesiastul 6.8.”
De ce lauda Solomon placerile vietii daca concluzia lui este clara, goana dupa ele este vanare de vant, pentru ca altfel nu l-ar fi ascultat nimeni si nu ar fi avut sansa sa transmita multimii indemnul de salvare a sufletului din finalul discursului: “Teme-te de Dumnezeu si de poruncile LUI!”

Cam asa ati procedat si dumneavoastra in finalul poeziei, si de aceea mi-am permis sa o promovez cu un foto-reportaj MM.

Nu sunt sigura ca am reusit sa ma fac inteleasa, dar cel putin am incercat. Sunt insa sigura ca toate aceste lucruri erau evidente si fara aceasta explicatie, asa ca ma intreb retoric, oare de ce dumnevoastra ati inteles altceva?

Cam asa ati procedat si dumneavoastra in finalul poeziei, inseamna ca ati mizat pe arta oratorului de a vb fiecrui ascultator pe limba lui.

excelente comentarii la acest poem de tip registru de procese verbale de primire/ predare cadavre in diverse stadii de putrefactie/ mumifiere/ integrare in absolut

...desi ideea intrarii in moarte prin arcul de triumf al unor coapse feminine mi se pare demna de o a doua privire...

Bunavestire este arhetipul si ultimele versuri sunt intoarcerea pe dos a acestui arhetip