Dacian Constantin

Gabrielle,

Nu ii poate nimeni acuza pe barbati de vise erotice cu masini. Am cunoscut chiar eu unul si l-am inteles perfect. E o pasiune ca oricare alta.

Inlocuirea femeii cu masina insa e altceva. Dar e destul de simpla si asta. :)

Barbatul inlocuieste femeia cu o masina atunci cand...
nu are o femeie!

Clar. :)

prietenesc,
li

Monica,

Nu ma pricep deloc la ghicitori. De fapt, nu ghicesc nimic niciodata. Doar nimeresc. :)

Manolescu Gorun,

Este una dintre cele mai triste scrieri ale mele. Dar daca te distreaza, nu e nicidecum vina ta. Cat despre tunelizare, ea chiar este consacrata ca si fenomen in fizica, puteam explica multe pe marginea ei acolo, la poem, dar mi-am zis ca daca oamenii nu percep poezia si ca pe o provocare, eu chiar nu am ce le face. :)
Adica, ceea ce am avut de spus, am spus. Si am avut o baza stiintifica pentru asta. Nu m-am jucat de-a tunelul.
Cred (si iata cum ma lungesc acum) ca azi, poezia, nu e de ajuns sa fie numai asa, traire in stare pura. Cred ca ea poate fi si... cercetare. Suna aiurea cum am formulat, dar sper sa se inteleaga. Cred in congruenta ei cu stiinta, de pilda, sau cu alte forme de exprimare. Cred ca astazi a scrie o poezie nu e doar a transmite o stare. Cred ca inseamna a face un soi de studiu, o lucrare de cercetare, un ... material jurnalistic. Poate e doar o toana si o sa imi treaca. Sau poate o sa adancesc mai mult ideea pentru a o putea exprima corect. Evident, ideea asta nu prea se aplica textului de mai sus. Dar ti-am spus-o aici pentru ca mi-am amintit ca mi-ai lasat un comentariu la textul anterior si pentru ca, de fapt, acum am avut stare pentru a scrie toate astea. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa imi exprim opinia.

prietenesc,
li

va multumesc pentru semnale tuturor. sper ca nu considerati ca ati pierdut timp si ati facut uz inutil de tasta.

claudiutosa, da.

li

nu știți, nu vreți să învățați și nici mîna pe carte nu o puneți.

:)

dar, Mihai, sincer și deschis ca de obicei.

hopla sus tavanul. high level.

li

Nu știu câte știi tu despre gropile cuantice, dar eu știu sigur că electronii mei sunt implicații în tranzacții radiative sau neradiative, dar mai ales în tunelări. Multe prin barieră. Depinde încotro se îndreaptă.

Nu știu despre ce receptori tactili vorbești.

și eu observai același lucru. :)
dar am crezut că ... deh, de la dogoare/mi se pare! :)

oricum, nu e așa important, nu?!

sugestie: nu pare mai ... românesc \"A doua utopie cu lună și ecorșeu\"? Zic și eu.

Multumesc trecerilor voastre cu umbra de tasta si de gand.

li

Elis,

La limita dintre A FOST și NU A MAI APUCAT SÃ FIE stă inelul ca dovadă a faptului că noi, oamenii, suntem chiar proști când ne luăm după timp.

Elis,

Sunt rea cu tine pentru că ai pus prea mult din inima ta aici. Așa simt. Așa se simte, de fapt. O să fiu rea pentru că știi bine ce periculos e să faci asta.

Elis,

Eu chiar cred în dragostea aia babană de care zici, aia de are pieptul așa de vârtoșat încât stă în fața timpului și a oamenilor și a planetelor - mândră!

Elis,

De câteva săptămâni trăiesc cu senzația acută că o să mă izbească o mașină. Aud claxoane care mă trag de braț. Ca și la tine aici - o umbră - în drumul spre bibliotecă.

Elis,

Puterea unui text stă în a face cât mai mulți și cât mai diferiți oameni să rezoneze la el.

Așa cred că ai reușit tu azi.
Oh, dar cu ce preț....


prietenesc,
li

(P.S. La viitorul text, fie chiar și proză, trebuie, Elis, să încerci să fii mai zgârcită. Înțelegi tu. Așa cred eu.)

pentru că ai oprit comentariile la eseul \"suprasentimentalismul și iluzia poetică\".

deși se sime că ai scris așa, cu răbufnire (ceea ce nu întotdeauna e de folos), părerea ta este valabilă și ți-o împărtășesc.

singura problemă este în ce măsurăm valoarea poetică a unui text. ai dat tu acolo câteva repere, câteva... unități de măsură. sunt de acord și cu acelea.

tot ce vreau să îți transmit, Bogdan, e că nu ar trebui să îți pese. :) culmea! chiar asta vreau să îți transmit. pentru că fiecare alege gradul de orbire în care vrea să trăiască. atunci, de ce ar fi asta problema ta?! nu ai destule?!

eu am avut curajul și nebunia și aroganța, dacă vrei, de a spune \"scrii prost\", chiar zilele trecure, admițând în aceeași măsură eventualitatea faptului că și scrierile mele pot fi lovite de aceeași tară.

și acum, brusc, despre acest text: de ce ai ales să scrii cu majusculă unele cuvinte?! e agresiv și minimalizează cititorul, ca și cum nu ai încredere în el că e în stare să vadă ce vrei tu să transmiți.

un alt titlu?!

prietenesc,
li

Bună dimineața,

Mulțumesc pentru informațiuni, ești o wikipedia mergătoare, dacă mă înțelegi... cât despre sexul îngerilor, zău dacă știu cum ați ajuns și tu, și Ioan aici.

:)

o crescătorie de pitici mihaiule
să aflăm și noi până unde pot crește
și, mai ales, pot deveni ei din pitici - ditamai uriașii
numai prin forțele noastre?!

am foame de carne de om

hmmm, pe aici miroase vexat a nisip :)


mulțumesc,
li

Elis,

Sunt încântată mereu de ceea ce vezi. Te simt aproape în cuvintele mele. Îți mulțumesc pentru modul în care le locuiești. Să știi că am văzut mereu la tine tot. Să știi că eu cred că ce faci, faci bine. Zău.

Ioan,

Mai e o variantă:
Îngerii sunt niște câini, n-au nici poame, nici foame.

Dacă ar fi să vrem să facem o revoluție. :)

Mulțumesc.

li

zic că dacă tu prietenesc T sau te sau mă, așa o fi.

Trebuie să scrii în: română.
Ești recunoscut ca: Florian Silișteanu.
Ce crezi despre acest text:

_______________________________________

Evident că se putea și fără.
Dar ar fi folosit la ceva?!

E bine când vii.

prietenesc,
li

Andreea,

Oamenii fac liniștea. Așa gândesc. Vibrațiile lor, acelea care nu sunt controlate atitudinal, acelea pure, o creionează.
Așa mi-a plăcut să cred aici.
Am vrut să planeze mai degrabă întrebarea \"cine ascute cuțitele dacă oamenii dorm?\".
Îți mulțumesc pentru autenticul mesajului.


prietenesc,
li

Din punct de vedere gramatical, \"Când sufletul împovărat venise cu târna lui de poame și de vise în casa amintirilor închise\" chiar este o propoziție.

Costin,

Fiecare cu ce poate.
Eu compun (deocamdată).
Liniștea.

Mulțumesc.

li

trimit in exil propria(-mi) constiinta

sau

imi trimit in exil constiinta

sau

trimit constiinta in exil

*se subintelege ca e a mea, nu pot trimite constiinta altuia nicaieri. daca as ajunge la ea.

Nu înțeleg nici unde e rima, nici unde e ritmul în acest poem.
Dincolo de faptul că e dezordonat, acest text nici măcar liber nu este. Se străduiește să încropească rime, pe cele pe care le găsește salvator, le epuizează ieftin pentru că sunt totuși rime facile (sânge/plânge, țară/fiară, ani/orfani). Nu găsesc nimic inovator sau curajos nici în ideatica, nici în forma acestui poem, de aceea îmi este rușine de el.