Dacian Constantin

Alpha și Beta se regăsesc în Omega, dar noi n-avem sfârșit, abia am învățat să facem sfori din lacrimi pe care sa ne cățărăm până la Dumnezeu, să-l luăm la întrebări și să ne întoarcem

o să-mi crape capul și o să fac mizerie pungile zboară prin aer și numai noaptea inimile se scurg pe ferestre când plec iau toți oamenii în mine o să-mi crape capul dumnezeule mic tot ce spui îmi

Nu port nici un nume în strigătul nimănui și nu deranjez cu rugăminți, stârnind mila sau cerșind favoruri, pentru că mă simt cea mai dezgolită amărăciune, pe lângă care trec timpurile, fără să o mai

Atunci când dormi zăvoresc lumile la ferestre pe dinafară Noaptea în pantaloni scurți se urcă pe o scară Cu pașii mărunți ai respirăririlor tale Și nu mă îndoi Stau dreaptă în pereți

și ce frumos este iubitul meu îmi începe viața cu o compunere, ca la școală, când aveam fundițe și citeam Mihail Drumeș \"Invitația la vals\" și îl dibuiam de pe atunci prin mine-le pur, dar

Eu vreau o casă la munte, dar nu mă pot dezbăra de duș, el a început s-o construiască, din clipa aceea, sărut cu sărut, temelia e grea, și nu e nevoie să fie mai înaltă sau mai curândă, ci să aibă

(Ceață nesătulă la fereastra lui iulie 27 în zori de ora cinci. Jurnal stelar fără coordonate binecuvântate de sens. Amibă ambiguă amplasată aliterat alături aievea.) Sunt mândră c-am descoperit

Zilele Libertății de Exprimare au readus în atenție problematica eliminării cenzurii și a dezmorțirii peisajului mediatic românesc, prin promovarea către public a informației de calitate într-un

desfă-ți buzunarele, tată mi-ar trebui câțiva arginți indiferenți la surâsul lui iuda e drept vreau să îmi cumpăr cercei să te-atârn de lobii lunii și să te plimb prin luneta aceea a ta

pentru mine dragoste e când pleci la serviciu, lași tricoul de casă pe scaun, întins frumos, eu mă foiesc, întreprind diverse și când mi se face dor, iau tricoul, îl întind pe toată fața și miros.

desfă-ți buzunarele, tată mi-ar trebui câțiva arginți indiferenți la surâsul lui iuda e drept vreau să îmi cumpăr cercei să te-atârn de lobii lunii și să te plimb prin luneta aceea a ta

Și-are vara asta, pic, pic, prietene, miros de nisip lipit de tălpi și zgârietură dulce de scoică pe obraz, miraj de vacanță trăită cu urechea lipită de burta lățită a lumii, plămâni de fier are

tremurul meu e un țambal în care îți sângerezi coasta am pielea dacă de la întâlnirea cu zgura istoriei privește aici e groapa comună în care ți-am îngropat frustrările temerile trecuturile știrile

dacă nu ți-ai amestecat niciodată transpirația cu transpirația creatorului tău nu ai de unde să știi ce te curăță extazul topește cărnița sorb cu paiul ce a mai rămas din marele futai cel care

Se întâmplă ca aflat în fața unei creații artistice, omul să trăiască o emoție declanșatoare, să absoarbă anumiți stimuli sau să intre în contact cu simbolurile oferite de aceasta. Tablourile lui

Dacă atunci când te văd ceea ce simt e încă o poezie care se scrie cu fiecare pas pe care îl faci înspre mine înseamnă cumva că tu ești cuvântul meu nenăscut până la întâmplarea cu

Îți curge apă din mâini mi-ai mâncat zilele nopțile și orgoliul Crezi că ne supunem luntrei sau râului, drumului sau bocancului? Alege. Doar așa o să - și tu - știi că ești.

efervescență promițătoare agitați bine înainte de folosire spuma guma numa puma la vreme de campionat mondial de fotbal cresc vânzările la vibratoare de parcă ar fi plecați la război bărbații