a_cu_stick

alina, probabil ca iti repet ceea ce deja stii sau banuiesti: titlul este interfata intre cititor si textul proprizis, este semnul semnului sau presemnul, in el se concentreaza tema, subiectul, esentialul dar si stilul a ce va urma. el este cartea de vizita a poemului tau si are o anumita configuratie, o anumita insemnatate. este felul in care textul saluta cititorul, cum ii stange mana, cum il priveste in ochi. cred ca este un pacat al tau modul asta de a pune titluri rebusistice care scad mult din valoarea textelor. cred ca daca vei reusi sa nu mai cedezi jocului epidermic de cuvinte vei avea de castigat (chiar daca imi spui ca nu este asa si nu asta ai vrut, eu iti spun: asa se vede...). nu vreau sa te iau de sus, chiar am studiat mult titlul si coordonatele lui si am tot vrut sa-ti spun, daca nu cumva, pe undeva, ti-am mai sugerat...
ma opresc acum. despre poem ceva mai tarziu.

Ioana,

Cred că asta cu titlurile e ultima mea problemă. :)

Am foarte mare încredere în titlurile mele și, dacă urmărești titlurile de pe o pagină întreagă, sunt convinsă că nu vei găsi nimic forțat sau rebusist acolo.
De fapt, cel mai mult am încredere în titlurile mele.
Și, da, știu ce reprezintă ele în economia unui text.

Recunosc că aici m-am alintat un pic.

Dacă acest titlu scade din valoarea textului înseamnă că nu e un text bun.
Și-atunci, dacă nu e un text bun, nu va fi mai bun cu un titlu mai bun. :)

Simplu.

Mulțumesc, Ioana.

nu voiam sa intri in defensiva, mai ales ca nu eram ofensiva. ce scrii tu in josul raspunsului este un sofism. fireste ca exista texte bune cu titluri proaste.
eu am trufia mea, dar recunosc ca inca invat, mereu fac asta, invat de la oricine cu modestie, incerc sa-mi depasesc suficienta. e foarte posibil ca eu sa nu fi avut dreptate dar ma bucur ca procesul de comunicare initiat si-a incheiat bucla cu succes. :)

Deși nu îndrăgesc fracturismul, nu-l exclud...dar tot îmi zgîrie codul estetic. Am să-l mai lustruiesc dar totuși...unele cuvinte...

Am citit foarte multe poeme colosale ale tale, aici nu e locul să-ți fac elogii, dar ți le-aș face. Din acest poem totuși poate că ar fi cazul să excluzi \"clătita din care picură magiun\", pare ceva dulce, iar tu ești superioară senzației de dulce. Cu admirație, eu.

Păcală, eu m-am lămurit: tu ai ceva cu_codul tău estetic, dar, cred că, din păcate, trebuie să rezolvi de pe dinăuntru problema asta. Zău.

Tamara, exagerezi frumos și prietenește! Îți mulțumesc. Cu admirație (și uimire)pentru admirația ta,

li