Dacian Constantin

trebuie suspendată undeva. adică la un moment dat, cumva, să schimbi planurile, mai ales că asta și faci în final. să le schimbi însă mai repede, lăsând primul plan mult mai suspendat. cel puțin așa cred eu. de pildă, aici văd eu intervenția:

după ce ai închis ai început să te învârți prin cameră
am înțeles că era momentul să plec


adică ai spus prea mult. e ca un film al cărui final îl știi dinainte. e conținut cumva în început. nu trebuie să se întâmple asta.

sau vrei tu să crezi așa.

cât despre postat, dă o raită pe pagina mea să vezi cam câte texte am postat pe site-ul ăsta.

ideea nu e să postezi în nebunie, când ai câte o frustrare și-o impotență și-o poftă și-o mizerie de ascuns. înțelegi? ci atunci când chiar ai de spus ceva.

nu cunosc poeții de care zici pentru că nici măcar nu le-ai zis numele întreg. de ce nu ai zis răspicat, să știm și noi despre cine e vorba?

textul tău este prost pentru că nu are nicio idee care să ne intereseze pe noi, adică nu merge într-o minimă generalitate, nu are atmosferă, iar la citire se poticnește. e aruncat de-a valma. cam asta am vrut să-ți spun și, te rog, nu replica cerându-mi mie texte. e problema mea ce scriu, dacă scriu, unde scriu. acum vorbim de textul ăsta. pentru că l-ai postat solicitând, implicit, păreri.

de exemplu, ce înseamnă \"suflet bun tataie și cu cașcaval\"?

ÎNSEAMNÃ CEVA MAI MULT DECÂT O CACOFONIE?

sau aici \"cașcavalul\" e cu sensul lui de argou. atunci ăsta e un text de după blocuri? că dacă e așa, ai dreptate, nu are sens să te mai întreb despre ce vorba.

și ce problemă ai tu cu kurt cobain?! nu ești în stare să accepți ideea unei noi generații, fie ea bună sau rea?

Ioan Jorz, tu ai copii?!

dar mai aștept să văd și următorul text

cert e că faci pe prostul, ca să zic (cu prietenie) așa.

mai mult mi-a plăcut celălalt text, îmi place tăietura versului cel mai mult.

nu orice croitor face așa:) dacă mă înțelegi.

\"scutul electric al orașului\", hmm... e ceva aici, aștept și postările viitoare.

am înțeles că ai studiat lingvistică
cum de l-ai omis pe saussure dragul de el sau pe adrian marino ca să zic așa?
pe bune, despre ce e vorba în propoziție?

mulțumesc.

cel mai mult îmi place că în acest subsol se tace:)

așa și meriți. cel mai mult mă încântă că nu lipsește dintre voci
marlene dietrich
chiar ascultam săptămâna trecută o melodie de-a ei sau ceva
și fără să vreau am citit textul având melodia în cap

pentru că citesc de mult pot să zic că această \"aerare\" la nivel de expresie mi se pare de bun augur, mai ales că păstrează concentrarea la nivelul acela subtil unde știu că se întâmplă toate în scrierea ta

mai știu și că e un exercițiu și eu am scris aici ca să îți spun că deși e cam lin și detașat, așa, e un exercițiu în care metafizica aia a ta, cel puțin așa o numesc io, se INSINUEAZÃ cui vrea, cui nu vrea, i se ascunde. și asta îmi place.

genul acesta de texte mă fac să mă gândesc la oameni care neavând ce să trăiască
își imaginează că trăiesc așa dar nu asta contează nu e asta problema mea

problema mea e că valoarea literară a acestui text este nulă
în orice categorie am încerca să-l încadrăm

nu e nici epigramă, nici măcar ghicitoare

de fapt, pentru ca poemul să fie scrântit la \"gioale\", mai întâi trebuie să aibă \"gioale\", nu?!

mulțumesc. mi-a făcut plăcere să citesc.

acum cred că este o evoluție în sensul că se vede că ești mult mai atent
că nu arunci cuvintele după cum simți sau cum îți vine
ești reținut
desigur, ai și câteva prețiozități care nu sunt deloc necesare

\"în care te-ai ascuns\"

\"codul morse\"

\"târșâindu-mi\" în loc de \"târându-mi\" de exemplu sau cel mai bine \"îmi târăsc\"

altfel, e ok, îmi place când e aerisit și îți doresc mult succes în continuare, Laurențiu.

PS Încearcă să nu mai spui tot ce simți că vrei să spui. Fii zgârcit. :)

unde vrei să ajungi
o aglomerare care devină inutilă
și dă impresia unui vid absolut de idee
sau senzație sau ce oi fi vrut tu să exprimi

poate că din acest curaj al înghesuirii cuvintelor
ar putea ieși ceva care să și însemne ceva
dacă ai învăța să tai

nu știu e pur și simplu artificial și greoi

că tăietura versului e mult prea previzibilă
ceea ce creează un soi de monotonie
și îndrăznesc să îți sugerez o trunchiere mai nervoasă
pentru un neașteptat pe care cel puțin eu ca cititor
îl aștept :)

de exemplu:



Pot alerga sau te pot
iubi pur și simplu, doar atingându-ți cu dorul
fiecare umbră a inocenței, vântul
mă face mai firav și mai însângerat între
frunzele neatinse.
Cu aceleași buze ating zăpada, la fel
îmi lipesc, starea de carnea ta
argintie, noi existăm doar împreună
vorbind și așteptând ca toamna
să se facă bulgări, în fața castanilor înfrunziți,
nu plîngeam, doar mă gândeam la tine,
întinzându-mă în poziția de somn, aș putea
să te ating,să îți vorbesc despre mersul
desculț prin zăpadă,prin care doar eu respir.
Starea fantomelor doare pe fiecare gând, îmi echilibrez
zborul cu vise, pot alerga sau te pot
iubi pur și simplu.


vezi și tu, poate e o idee bună.
altfel, coerența și curgea lui îmi plac.
sunt liniștite, molcome și nedemonstrative.

cuminți.

ce e cu atâta zahariseală?!

mă plictisesc textele tale, seamănă tot mai mult unul cu altul și toate cu un soi de joacă a unui tip care nu mai tinerel de mult, dar se minte el așa, și mai e și nostalgic și iată ce minunată e viața. pe alocuri mai și flirtează un pic, că de aia avem posibilitatea de a ne imagina diverse, nu?

singurul tău text bun e acela de se încheie cu imaginea câinilor pe sub liniile de înaltă tensiune. în rest... vezi și tu... vată pe băț, șotron și țară,țară,vrem soldați. :)

Total, complet și indubitabil de acord, Felix. :)

Ne-am cam dezumflat la ultimul volum, nu-i așa?!

Din motive neștiute nici până astăzi,
preferata mea rămâne \"Nostalgia\",
urmată de \"Travesti\"
și abia apoi...

cât de frumos
și de uman
și de minunat și modest
ai putut scrie aici, Nicolae Popa

vin, să știi. :)

(felicitări!)

dar da, am citit și io aseară textul și am zis în gând, păi, bravo, alberto. asta pentru că reușești să alegi cele mai fericite cuvinte pentru o DINAMICÃ vie a textului și, în plus, astfel ideea este cât se poate de limpede. există, evident și mici neatenții, cum sunt repetițiile neintenționate din care deduc că totuși un pic tot te-ai grăbit, un exemplu pe care îmi pică ochii:

Mi-era teamă, Otilia în spatele meu cu privirea ei stearpă amenințându-mă cu ochii ei negri - repetiția pronumelui de genitiv \"ei\". nu este așa de important, dar știi și tu că aspectele astea mărunte fac diferența.

este un text scris integrativ-participativ ce inspiră o senzație de prospețime, un fel de maturitate nouăzecistă, dacă vrei, o fantasmă care prinde viață încă din momentul enunțării prezenței ei în mental. cel puțin așa văd eu.

poate că eroul tău se luptă cu sine, mă gândesc, în mod demonstrativ și se dimensionează experimental în Otilia, astfel încât să se poată \"înfrânge\".

o înfrângere de care parcă are nevoie pentru a se elibera.

(știu că genul ăsta de interpretări îi pot aduce hohote de râs autorului, dar, hei, mi-a plăcut să mă aplec asupra acestui text și cam asta. )

oricum, mult succes.

am citit (întâmplător) textul și în varianta în limba engleză - care mi se pare chiar mai fericită decât cea în limba română.

mă gândeam: l-ai scris prima dată în engleză și apoi ai dat versiunea în română sau cum?

în engleză are parcă și un alt final, nu?
în plus, cel de aici, chiar sună ca o traducere.

poate mă înșel eu.

am șters rândul în care spuneam că ai putea participa și tu
oricum șterg textul mâine

io nu am intrat pe textele tale de nu știu când, deci stai liniștit, de acum încolo nici atât.

și lasă-mă cu parcul, înțelege o dată că era o PROPUNERE, putea să fie și în cer, la naiba, am zis PARC ca spațiu deschis, mă gândeam că O COMUNITATE IESE SAU POATE IEȘI DIN VIRTUAL și poate să iasă și frumos.

te rog să mă crezi, vasile, că AM CE FACE cu timpul meu. chiar nu am vrut să fiu ipocrită, cum să știi că m-am prins că mi-ai dedicat, și nici altfel. adică, unde-i ipocrizia? ce am de câștigat?

pur și simplu, așa mi-a venit și mi-a venit deschis și sincer.

se fac tot felul de propuneri și se scriu tot felul de nebunii, nu știu de ce a mea e chiar așa de deplasată, dar, repet, mâine îl șterg și ducă-se. (îl șterg abia mâine din respect pentru oamenii care au scris aici și le-a plăcut și pe care nu am vrut să-i păcălesc cu nimic că doar nu le-am vândut ceva ca ăia care vin la ușă. ok?)

unchiul meu este profesor la o astfel de casă de copii în tulcea
și deseori îi aducea acasă la noi sau mergeam noi la ei

dar

EU NU TREBUIE SÃ DEMONSTREZ NIMIC NIMÃNUI

și chiar nu înțeleg, radu, de ce te-ai inflamat așa
pe vasile îl înțeleg

e normal că am spus ce AȘ FACE pentru că încă nu e 1 iunie

și m-am gândit să ne întâlnim exact cum am zis
exact așa m-am gândit
NU AM VRUT SÃ FAC NICIUN MIȘTO ȘI NICI SÃ SUPÃR PE CINEVA

cred că problema vine și din faptul că voi credeți că am scris un TEXT
nu, am scris o propunere, nu am vrut să supăr pe nimeni

îl șterg mâine, ok?
să nu vadă nimeni tâmpenia asta

îl șterg mâine.




p.s. vasile, cred că nu e nimic deosebit dacă o să te rog pe viitor să te abții să intervii sub textele mele, de orice factură ar fi sau să vorbești despre mine prin alte părți și subsoluri de texte pentru că sunt ca o \"plantă care vampirizează și aduce boala și, mai ales, moartea\". mulțumesc.

și tu, doru, ai putea să scrii povestea lui 1 iunie, da.
și io îi adun pe copii și uite, o punem pe dana să citească, ne-am convins că are voce plăcută și mai și vrea, uite-o. dar să o scrii frumos, da? simplu și să le explicăm de ce tocmai 1 iunie e ziua lor, de când și cum se sărbătorește în lume. da? (după care să scrii și povestea lui 2 iunie că e și ziua ta, și ziua lui vic, în care să spui tu de ce vrei să devii un nou labiș și nu un nou eminescu, să zicem.)

dar dana cu pietricelele putem face un fel de construcții, așa, elaborate care, de la strălucirea noastră s-ar putea vedea din spațiul cosmic.
dana, tu crezi că extratereștrii au copii și ei?

păi, comentariile mele din ultima vreme sunt pentru POEZII,
iar asta, ce e aici este pentru OAMENI.

rolurile sunt, evident, doar niște propuneri, se poate negocia,
dar tu nu ai zis dacă ai veni și ce ai face. :) reao!

cezara,
așa zic copiii care sunt mici-mici
și ăia mari ca mine zic așa când se alintă: baluane! :)

deci intenționat am scris așa.

mulțumesc pentru reacție.