Poezie
Frica
She was 2000 feet tall
1 min lectură·
Mediu
De cer ți-e frică să lași stelele din mână.
Pe caii noștrii îi bate soarele, pe pielea lor măruntă
alunecă întâiele sărutări întâiele.
Nu se pierd capetele cu care ținem de ham;
scutul nostru e o rază galbenă din care rod toți
gândăceii: de cer ți-e frică să lași stelele din mâna
- la o margine a ta se înscriu vasele grele la o margine
a ta se înscriu bărcile putrede.
Zâmbeam, noi zâmbeam încet pe sub borul pălăriei
noastre, într-o zi aveam să aducem gura asta pavăză
mării de lumină în care ne pierdeam numărul,
într-o zi, aceasta avea să fie inima noastră
doar bună și doar în firul nostru ea o să asculte cum
mergem prin deșert cum caii noștri sorb nisipurile
cât de delicat ne trecem mâinile în moarte
cât de repede ne schimbăm pașii cât de domol
ne arcuim sprâncenele că e un vis de ceară că e un
vis de ceară, că doar de cer e frica să lași stelele
din mână.
022.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dafina David
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dafina David. “Frica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1789189/fricaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDi like artificial, alina, de aia. :) mersi pt vizita
0
unde vrei să ajungi
o aglomerare care devină inutilă
și dă impresia unui vid absolut de idee
sau senzație sau ce oi fi vrut tu să exprimi
poate că din acest curaj al înghesuirii cuvintelor
ar putea ieși ceva care să și însemne ceva
dacă ai învăța să tai
nu știu e pur și simplu artificial și greoi