infecție

cand citesc din tine totul este viu. inclusiv viermii aia care stiu ce fac. ;)
thaiis

îmi place ultima parte cumplit, dureros, poate pt că așa văd și eu \"cred că iubire e atunci/când ești aproape mort
și doar creierul înfășurat/în aripile calde ale îngerului
mai vede un om care/îți pune tifon umed pe gură/și-apoi fără mănuși/te șterge la fund/și face asta ca și cum ar dansa...apoi stă lângă patul tău /pe scaun/neclintit/
deși sub tălpile lui/viermii rod viermii rod/viermele mișcă pământul\"

și uite că nu-s cumite și dau copy paste, pentru că tu o spui mult, mult mai frumos decât mine.

și nu înțelege că neglijez restul, ba din contră, dar tu ai simborluri, dureri, scotociri, adică asta scormonesc eu în poemele tale. dar tu știi :)
elis

am observat unele asocieri inedite, cum ar fi seara malaiață...inca ma chinui sa percep imaginea, dar cred ca pe undeva am simtit-o si eu. O poezie despre iubire, pe care eu am citit-o mai mult ca pe o dorinta de a nu fi lasat singur la batranete.Pentru ca toate imaginile erau legate de neputinta.

Lavinia, totul e viu în cititorul viu. :)

Elis, știu!

Ramona, nu cred că bătrânețea te face neputincios. Am văzut mulți tineri handicapați afectiv. Eu sunt unul dintre ei.

atunci când durerea este la marginea prăpastiei totul devine una, se vede totul împreună și unificat.îți trebuie curaj să deschizi ochii dar tu îi ți larg deschiși.
li, mai are rost sa dau copy-paste la ce am înghețat?cred că nu...nu mai zic nimic nici de al doilea titlu nu mă leg...:)
numai bine

ca titlul acestui text a fost prima data
\"infectie la picior de pat\" :)
asta apropos de remarca ta referitoare la subtitlu

multumesc, Stefan. sa nu ingheti decat intr-atat incat sa nu te topesti de tot.

li

Of, Li, draga, cat ar fi omul de deprimat si tot reusesti sa-l faci sa surada. Si cum nu ar zambi cand realizeaza ca te adresezi unui supraom supranietzscheean, unui superman kryptonian, unui supermale ultraviril cum poate ca asa ceva nu se egzista?

Ce fel de mascul feroce e in stare sa umple o cada cu sperma (e drept, dupa atatea ejaculari lirice, si cu sange)?

Dar sa intre bland in \"himene asfaltate\"? Tare vână lirica trebuie sa aiba! Ma inverzesc de invidie, cand imi amintesc de himenele originale in care ne asfaltam noi, astialalti, poetii supernormali.

Ce macho universal e in stare sa ejaculeze o lunga spirala de spermatozoizi care ar inalbi galaxiile?

E adevarat ca toata aceasta sfortare supraomeneasca il vlaguieste atat de mult incat ajunge ca o leguma care trebuie \"stearsa la fund\", chiar daca fara manusi.
Dar asta nu ne consoleaza.

Oare vrei cu adevarat sa provoci toti poetii de pe site, facandu-i sa se simta neinspirati in comparatie cu idealul tau masculin proiectat pe fundal stelar?

Oricum deschiderea ta cosmica e de apreciat, caci e inedita si inovatoare. Tot universul devine in viziunea ta plin de \"labe nesatule\".
Si chiar, de ce nu?
:)

Glossando: mi-a placut ochiul ala smecher care face pe mingea de ping pong, trebuie sa aiba o viziune periferica deosebita si o viata foarte rapida si animata.

Dar de ochiul celalalt, prins la subsoara, imi pare rau, chiar daca e drept ca subsuoara e rasa. Pe caldura asta, si totusi, orisicat!

Ce sa faci, nu toti ochii sunt la fel de norocosi in viata. Unii nimeresc poezii mai bune. Imi aduce aminte de barbatul care ii cere Zanei Bune sa-l puna intre picioarele unei femei frumoase, iar Zana il transforma in tampon.

textul asta este asa de simplu si de curat in simplitatea lui incat nu ma mira ca n-ai inteles nimic.

eu nu scriu pentru poetii de pe site.

am nevoie de ei.

e cu totul altceva.

cada cu sperma si sange??? cat la suta sperma si cat sange? fac pariu ca mai mult sange. o poezie care (dupa mine) n-are nici cap nici coada. tu stii ce-ai vrut sa zici in ea? ca eu nu. la-la-ia-la-i poezia ta. sa ma ierti, domnisuara!
prietenesc,
isb

După modelul \"la-la-ia-la-i\" cu care ai receptat tu acest text, îți răspund și eu cu același \"da-bă-di-da-bă-da\", la fel de prietenesc, duduiță, încântată de trecerea ta plină de Speranța Bahtalo!

ism

O poezie care descrie \"talentios\" scarboteniile lumii...
Nu pot sa nu remarc superbele versuri:
...cu spermă și sânge
...să intre mai blând
...în himenul asfaltat... (mai ai tu asa ceva?)
...înghit toată această lungă
spirală de stele și spermatozoizi... (se vede clar ce-ti place)
...și-apoi fără mănuși
te șterge la fund... (ce meserie frumoasa!)
Tine-o tot asa
Semnez, asa cum iti place, pe fundul tau
Presedintele microcosmosului

Zic sa trec pe la Alina, ca de mult aveam de gand, sa vad ce mai scrisneste ea intre dinti si ce alchimie a imaginilor isi mai stoarce din creer. O vad pe prima pagina cu un titlu socant si nici prin cap nu-mi trece ca ar fi vorba de o rana la piciorul patului. O face cu usurinta si stie ca are locul ei in paradigma noastra.

Esti totusi paradoxala, amesteci chiar cum zici, sperma cu sangele, adica frumosul cu hidosul. mizeria cu starea de pace, dorinta cu respingerea. Ai nevoie de incrancenare ideatica. Ori esti o timida si dai in cuvinte fara mila, in razbunare ca nu vor sa tasneasca liber si la moment, ori esti vivace si trebuie sa dai la preaplin din actionul tau neastamparat. Ambele idei, ca esti sau nu, rasar la fel. Poezia e contesabila in linii morale dar nu conteaza asta, esti rece la critici si lasi sa sara oricine la atac. e firesc si totusi se vede ca intelegi si pe aceea ce se ofenseaza sau pe cei ce se dau urat la poeziile tale, sau la tien ca si producatoare, e si o doza de productie aici, adica nu te scremi deloc, vine din abundenta ce vine ( a iesit fara sa vreau o gluma aiurea dar o las pt ca stiu ca esti la nivel )Au si ei rolul lor, contestatarii, spui chiar ca nu de poeti ai nevoie, dar de ce ? cititori, admiratori, intelegatori, consumatori, prieteni, indivizi capabili sa treaca peste carapacea uratica a versurilor tafnaose si dure si sa te vada imaculata in suflet, si nepasatoare de fapt in fata vietii grele si domestice si zapacite in care esti antrenata ca si femeie. Ai handicapul sensibilitatii poetice si nu te poti opune ideilor, te dor daca nu le lovesti cu leuca sa cada pe hartie, sa muste ele in locul tau.
Iata o analiza facuta, cu trecerea mea prin autohipnoza in camara din care iei poziile tale, dintre borcane de zacusca si gem de prune. E acolo si sperma, ma intreb daca adevar graiesti, e adevar ?, este intre borcane de zacusca si gem de prune. E adevar, este sperma peste tot. Cum e bine ? sa o vedem ca exista peste tot sa sa nu o vedem, aici e dilema care o sugerezi cititorului care te intelege.
Ai citit un scritor francez, J. Martin de Gard ? te rog sa cauti sa citesti. El facea la inceputul secolului asa, in romanele sale, intr-un stil as spuen genial, printr-un realism bizar, de recuoastere a mizeriei umane, tesuta cu virtutea cu placerea, cu sublimul chiar.
Sa acceptam mirosul fiintei iubite si murdare si spalate vrei ? sau sa ironizam doar mizeria asternuta peste sensul de a fi iubit. Aici mesajul tau nu este complet, pt ca amesteci o suferinta a ta cu teoria si jocul ideilor ce vin ca ciorile sa se aseze pe miriste, vers dupa vers, ramane sa slefuiesti coerenta mesajului ca sa treaca de la tien spre noi o conduita totusi, care sa nu fie reabilitata in comentarii si mesaje.
Ar mai fi, dar e de ajuns, sa lasam criticilor din viitorime sa te taie, daca vei rezista sa devii un poet adevarat. Este o etapa si a vietii tale si a scrisului astuia incordat si rebel, dupa care vei gasi o forma cu adevarat valoroasa care sa ramana, cu ceea ce chiar ai valoros in tine. Cred ca am mai facut afirmatia asta.
Am petrecut cu tine un sfert de ora, fara sa sti, ti-am vorbit si a fost interesant si placut. Bizarul virtualului.

Cu bine.

du Gard

O poemă a unei stări de confuzie generată de încredere/neîncredere,continuitate/finalitate,a cuiva înșelat în așteptări ...poate ușor forțate formulările \"dinspre subsuoara proaspăt rasă a memoriei \"sau\"himenul asfaltat al trecutului \"dar,după părerea mea,sunt în contextul poemei .

Nu sînt ahtiat după genul tău de poezie. Cînd însă o citesc, nu pot să nu observ că are vînă. Eu o poezie declarat insurgentă și scrisă în ritmul unei urgențe care riscă să rateze amînînd: „ce nu se spune, se uită”. Fast-poetry – dacă nu azi, nicicînd, adio și-un praz verde.

Mereu te răfuiești cu ceva. Acum cu iubirea, stare prin definiție infecțioasă. Se ia și, după incubația, declarată, se agravează galopant – „se-mpute”. Iubirea este doar o răfuială cu trecutul bolînd al iubirii. Ca să mai salvezi ceva, cînd ochiul a devenit prea cinic-lucid, ar fi nevoie de o blîndețe, de-acum imposibilă:

“și câte gene
câte milioane de gene
ar trebui să-i crească ochiului
pentru ca lumina
să intre mai blând
în himenul asfaltat
al trecutului?”

Trecutul este de fapt violat (deși cu un efort extrem) fără menajamente: “deschid fălcile / cu un cric de voință”. Cu puține speranțe de a mai recupera ceva:

“înghit toată această lungă
spirală de stele și spermatozoizi

pe care uneori îți mai alunecă
dacă am noroc
sufletul”

Scena din serile mălăiețe pare să recupereze ceva mai uman din întîmplarea petrecută – nimicul unui biet iz.

Ultima secvență este însă admirabilă și transferă totul în orizontul adevăratei iubiri fără frontiere, aceea activă și necondiționată:

“și-apoi fără mănuși
te șterge la fund

și face asta ca și cum ar dansa”

Aici sentimentul s-a dat de trei ori peste cap, s-a dat cu capul de toți pereții și iubește necondiționat, din toată puterea smereniei.

Nu sînt ahtiat după genul tău de poezie. Cînd însă o citesc, nu pot să nu observ că are vînă. Eu o poezie declarat insurgentă și scrisă în ritmul unei urgențe care riscă să rateze amînînd: „ce nu se spune, se uită”. Fast-poetry – dacă nu azi, nicicînd, adio și-un praz verde.

Mereu te răfuiești cu ceva. Acum cu iubirea, stare prin definiție infecțioasă. Se ia și, după incubația, declarată, se agravează galopant – „se-mpute”. Iubirea este doar o răfuială cu trecutul bolînd al iubirii. Ca să mai salvezi ceva, cînd ochiul a devenit prea cinic-lucid, ar fi nevoie de o blîndețe, de-acum imposibilă:

“și câte gene
câte milioane de gene
ar trebui să-i crească ochiului
pentru ca lumina
să intre mai blând
în himenul asfaltat
al trecutului?”

Trecutul este de fapt violat (deși cu un efort extrem) fără menajamente: “deschid fălcile / cu un cric de voință”. Cu puține speranțe de a mai recupera ceva:

“înghit toată această lungă
spirală de stele și spermatozoizi

pe care uneori îți mai alunecă
dacă am noroc
sufletul”

Scena din serile mălăiețe pare să recupereze ceva mai uman din întîmplarea petrecută – nimicul unui biet iz.

Ultima secvență este însă admirabilă și transferă totul în orizontul adevăratei iubiri fără frontiere, aceea activă și necondiționată:

“și-apoi fără mănuși
te șterge la fund

și face asta ca și cum ar dansa”

Aici sentimentul s-a dat de trei ori peste cap, s-a dat cu capul de toți pereții și iubește necondiționat, din toată puterea smereniei.