Zilele fără tine se scurg mult prea încet
Măsor a lor secunde cu inima din piept
Ce bate și se zbate, în freamăt nevăzut,
Tăcută așteptare, copleșitor tumult.
Noptile fără tine se scurg
M-am prelins pe tine
Ca o umbră în arșița zilei
Coborând foșnind
Din frunze bătute de vânt.
M-am aplecat ca o trestie
Bătută de soare
Și te-am atins o secundă
Cu vibrația mea
Te-ai făcut
Singurătăți atat de paralele
Cu așteptări, agonizând în ele
Oameni târându-și destine terminate
Zi dupa zi și noapte dupa noapte
Vise de’o seară, pierind în zori de zi
Miraculoase vise,
Am sucombat încet de dulcele venin
Inoculat în scurta mușcătură
A ochilor tăi mari, privindu-mă senin.
Degetele tale, precum o catifea
La mine’n palme adesea ți se pierd
Le-alint, le devorez
Am ars aseară, într-o reacție în lanț
Pornită din privirile noastre care s-au ciocnit
Ca două particule complementare
În reactorul nopții de vară.
Aseară ne-am scris unul altuia
Cu atingeri
Am scris cu îmbrățișarea mea în trupul tău
Am desenat cu buzele sute de săruturi diferite
Am mangâiat cu vârful degetelor pielea ta
Ca pe un pian din ce în ce mai acordat
Ascultând muzica
Sub ochii tăi, arzând domol, aseară m-am topit ca ceara
Privirea ta m-a amorțit, dulce săgeată cu curara,
Trăiesc un basm care emerge, în care suntem eu și tine
Mi-e frică doar să nu constat că-n
Mi-am amintit seara trecută
Că te-am iubit atât de mult
Te-am rechemat, timid și mut
M-ai ascultat, la fel de surdă.
În noapte, iarăși, te-am dorit
Și te-am visat din nou o clipă
Trăindu-mi
Am simțit pentru o clipă privirea ta
Explodând din colțul tău, spre mine
Ca o vibrație de nepus în cuvinte...
Flux de microunde căutând înghețul din mine.
Pentru o clipă privirile noastre
E vremea dudelor care îți cad în cap
A fetelor trecând în rochii despuiate
Picioare prea frumoase, neprinse în ciorap
Priviri de neoprit și promisiuni nedate
E vreme de cireșe, căpșuni și de
Din săvârșirea zilei noi ne-am ales o clipă
Ne-am așezat alături, tăcuți și ne-am privit
Am strecurat timizi, într-un sărut în pripă
Dorința de-a ne fi amantă și iubit.
Am numărat în ploaie din
Resuscitez în noapte cadavrul sentimentelor trecute
Citesc ridurile întipărite pe chipul tău
Cu cerneală simpatică
Și perfuzez în venele tale colabate
Prea plinul arterelor mele pulsânde
Mă
Tu ești rațiunea pentru care
Vor face Xanax injectabil,
Să te trimită la culcare
Un doctor ce-ți zâmbește'amabil.
Tu ești, cu'adevărat, specială
Studenți'ar trebui să vadă
Psihiatri plini
În echilibrul faptului că-s încă viu
Apreciind o nouă dimineață
Mă-mbrățișează soarele și știu
Că-s mulțumit de soartă și de viață.
În așteptarea lucrurilor nefăcute
Trecutul a murit,
Când ai plecat eu am rămas cu sărutări prea multe
Ce îmbătrânesc și mor de buze prea puține
Sunt plin de mângâieri ce nu te mai încântă
Și dezmierdări ratate ce– și amintesc de tine.
Când ai
Mă simt tot mai imponderabil
În lumea tot mai fără poli
Plutesc tăcut și invizibil
Precum un zombie între troli
Din pașii mei, tot mai ușori
Se lasă urme tot mai fine
Plutesc cu capul între
Te voi iubi și vom mânca cireșe
Mă vei iubi si scrie-vom din stelele
Pe care le vedem doar noi
Mesaje pe cerul de primăvară.
Ne vom iubi, cu ultima iubire
Încercând să zămislim
Din buzele
Ai apărut ca zi de ploaie în anotimpul secetos
M-ai răsfățat cu mângâierea-ți atât de udă și fertilă
Tot praful care mă umplea, a fost în mâna ta argilă
Sorbind din curgerea ta vie într-un sărut
Cuvintelor din noi, azi le lipsesc silabe,
Trecutelor iubiri azi le lipsește față,
Săruturi omorâte de buze prea concave
Care, de prea de mult, atârnă fără viață.
Fraze ce mai există, sărace în
Viața unui om care se însoară periodic nu poate sta prea departe de una din cele mai fascinante regiuni experimentale ale vieții cotidiene lângă o femeie, făcutul cafelei și nici de reactorul
Cuvinte adecvate sunt totuși prea puține
Să pot să îți vorbesc despre ce mă apasă
Să poți să înțelegi că în adânc, în mine
Vei fi mereu aceeași, dorită și frumoasă.
De-aceea doar îngaim, în
Personal nu cred în Isus.
Nu neg, ba chiar îmi pare extraordinar de probabil că există un creator. Cu c mic. Pentru că sunt convins că starea în care există creatorul, preocupările lui și nivelul
Nu sunt un mare specialist în iubire. De altfel mă îndoiesc că există astfel de specialiști, posibil însă ca unii dintre noi să aibă o reprezentare mai corectă asupra fenomenului sau măcar să fi
A fost numai o clipă în câtiva ani frumoși
Un miez zemos de vis în coajă de real
În care am trăit, un pic prea norocoși
Iubirea infinită, vărsată’ntr-un final
A fost un vis în vis, închis