Cucu Constantin

Zilele fără tine se scurg mult prea încet Măsor a lor secunde cu inima din piept Ce bate și se zbate, în freamăt nevăzut, Tăcută așteptare, copleșitor tumult. Noptile fără tine se scurg

M-am prelins pe tine Ca o umbră în arșița zilei Coborând foșnind Din frunze bătute de vânt. M-am aplecat ca o trestie Bătută de soare Și te-am atins o secundă Cu vibrația mea Te-ai făcut

Singurătăți atat de paralele Cu așteptări, agonizând în ele Oameni târându-și destine terminate Zi dupa zi și noapte dupa noapte Vise de’o seară, pierind în zori de zi Miraculoase vise,

Am sucombat încet de dulcele venin Inoculat în scurta mușcătură A ochilor tăi mari, privindu-mă senin. Degetele tale, precum o catifea La mine’n palme adesea ți se pierd Le-alint, le devorez

Am ars aseară, într-o reacție în lanț Pornită din privirile noastre care s-au ciocnit Ca două particule complementare În reactorul nopții de vară. Aseară ne-am scris unul altuia Cu atingeri

Am scris cu îmbrățișarea mea în trupul tău Am desenat cu buzele sute de săruturi diferite Am mangâiat cu vârful degetelor pielea ta Ca pe un pian din ce în ce mai acordat Ascultând muzica

Sub ochii tăi, arzând domol, aseară m-am topit ca ceara Privirea ta m-a amorțit, dulce săgeată cu curara, Trăiesc un basm care emerge, în care suntem eu și tine Mi-e frică doar să nu constat că-n

Mi-am amintit seara trecută Că te-am iubit atât de mult Te-am rechemat, timid și mut M-ai ascultat, la fel de surdă. În noapte, iarăși, te-am dorit Și te-am visat din nou o clipă Trăindu-mi

Am simțit pentru o clipă privirea ta Explodând din colțul tău, spre mine Ca o vibrație de nepus în cuvinte... Flux de microunde căutând înghețul din mine. Pentru o clipă privirile noastre

E vremea dudelor care îți cad în cap A fetelor trecând în rochii despuiate Picioare prea frumoase, neprinse în ciorap Priviri de neoprit și promisiuni nedate E vreme de cireșe, căpșuni și de

Din săvârșirea zilei noi ne-am ales o clipă Ne-am așezat alături, tăcuți și ne-am privit Am strecurat timizi, într-un sărut în pripă Dorința de-a ne fi amantă și iubit. Am numărat în ploaie din

Resuscitez în noapte cadavrul sentimentelor trecute Citesc ridurile întipărite pe chipul tău Cu cerneală simpatică Și perfuzez în venele tale colabate Prea plinul arterelor mele pulsânde Mă

Tu ești rațiunea pentru care Vor face Xanax injectabil, Să te trimită la culcare Un doctor ce-ți zâmbește'amabil. Tu ești, cu'adevărat, specială Studenți'ar trebui să vadă Psihiatri plini

În echilibrul faptului că-s încă viu Apreciind o nouă dimineață Mă-mbrățișează soarele și știu Că-s mulțumit de soartă și de viață. În așteptarea lucrurilor nefăcute Trecutul a murit,

Când ai plecat eu am rămas cu sărutări prea multe Ce îmbătrânesc și mor de buze prea puține Sunt plin de mângâieri ce nu te mai încântă Și dezmierdări ratate ce– și amintesc de tine. Când ai

Mă simt tot mai imponderabil În lumea tot mai fără poli Plutesc tăcut și invizibil Precum un zombie între troli Din pașii mei, tot mai ușori Se lasă urme tot mai fine Plutesc cu capul între

Te voi iubi și vom mânca cireșe Mă vei iubi si scrie-vom din stelele Pe care le vedem doar noi Mesaje pe cerul de primăvară. Ne vom iubi, cu ultima iubire Încercând să zămislim Din buzele

Ai apărut ca zi de ploaie în anotimpul secetos M-ai răsfățat cu mângâierea-ți atât de udă și fertilă Tot praful care mă umplea, a fost în mâna ta argilă Sorbind din curgerea ta vie într-un sărut

Cuvintelor din noi, azi le lipsesc silabe, Trecutelor iubiri azi le lipsește față, Săruturi omorâte de buze prea concave Care, de prea de mult, atârnă fără viață. Fraze ce mai există, sărace în

Cuvinte adecvate sunt totuși prea puține Să pot să îți vorbesc despre ce mă apasă Să poți să înțelegi că în adânc, în mine Vei fi mereu aceeași, dorită și frumoasă. De-aceea doar îngaim, în

Personal nu cred în Isus. Nu neg, ba chiar îmi pare extraordinar de probabil că există un creator. Cu c mic. Pentru că sunt convins că starea în care există creatorul, preocupările lui și nivelul

Nu sunt un mare specialist în iubire. De altfel mă îndoiesc că există astfel de specialiști, posibil însă ca unii dintre noi să aibă o reprezentare mai corectă asupra fenomenului sau măcar să fi

A fost numai o clipă în câtiva ani frumoși Un miez zemos de vis în coajă de real În care am trăit, un pic prea norocoși Iubirea infinită, vărsată’ntr-un final A fost un vis în vis, închis