Câmp de orez

Acest grup de poeme ne oferă perspectiva pătrunderii dincolo de cuvinte asupra unei realități, dar văzute altfel, văzute nu numai prin ochiul celui ce scrie, ci și prin inima cititorului. Acest tip de poeme trebuiesc citite cu inima și imaginate cu ochiul. Cea care mă definește și pe mine este:

câteva vrăbii
la scăldătoare în praf –
încă niciun nor

imaginea este importanta dar si structura versurilor, trebuie sa te tii cu dintii de tema. in prima faza am vrut sa fac un gunsaku despre un camp de orez din china, dar m-am razgandit si a iesit un camp de orez autohton. imaginea ar fi fost deosebita pentru ca un camp de orez in china, de fapt o parcela creste in apa, la noi tehnica este cu totul alta. in ultimul timp au fost cateva controverse privind imaginea si structura unui poem de lirica nipona in sensul ca el trebuie scris cu imaginea locului de unde a plecat aceasta scriere sau cu orice imagine. francezii doresc mult sa ramana in stilul modern. multumesc pentru comentariu. se apropie Inaltarea Domnului si iti urez Hristos s-a Inaltat. cu drag, cristina

nu sunt un mare fan al acestui gen de scriere, dar aici îmi place f. mult atmosfera
moliciunea
senzația de diminuare a energiei
probabil că se potrivește stării mele de acum
plus că-mi aduce aminte de ceva, ceva f. important pentru mine

incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru acest comentariu dupa bucuria imensa pe care am avut-o ca a castigat Barcelona cupa. imi cer scuze si continui..

sa stii ca am scris acest gunsaku cu o mare liniste in suflet. am stat mult timp si am construit peisajul bucata cu bucata. aveam in fata ochilor imaginea batranului prins in arsita amiezii. nu este un tablou static dar tu ai vazut foarte bine moliciunea, timpul de desfasurare al evenimentelor si celelalte \"accesorii\" care au intregit acest tot. nu este un gunsaku perfect, poate mai era nevoie de ceva aici. Serban Codrin scrie gunsaku frumos si imi place ca de fiecare data gaseste cuvinte potrivite, dar are o experienta mult mai bogata decat a mea. daca tu asa ai considerat sa apreciezi acest gunsaku, eu iti multumesc pentru aceasta apreciere.

mersi, cristina

Cristina,
un poem bun.
muzica interioara, simplitate, armonie. feliciati!

n.b.câteva vrăbii
la scăldătoare în praf –
încă niciun nor

cu prietenie,

nu stiu de ce am avut impresia ca si tu scrii lirica nipona. multumesc de buna citire.

tot cu prietenie, cristina

Frumoasă transcriere de linii, mișcare. Moliciune transmiți, dar și o cale spre bună meditație, și o reîntoarcere către sine, amînată mereu, recîștigată prin vers. Două secvențe îmi plac, poate și pentru că le simt mai aproape de spațiul în care trăim: \"câteva vrăbii
la scăldătoare în praf –
încă niciun nor\"
și: \"aerul pară –
șiruri șiruri înalte
și-o pălărie\"

multumesc Ioana

cred ca starea meditativa o da si amiaza cu starea ei de moleseala si \"privitul spre orizont\". sunt cateva puncte de sprijin la un poem de lirica nipona; cadrul natural potrivit, amiaza este placuta dar si seara. aceste doua momente au ceva aparte. cred ca pasajul cu palaria ti se potriveste, asa simt. multumesc de semnul lasat.

cu drag, cristina

deși nu-i chiar vară, ai reușit s-o devansezi cu atâta măiestrie încât putea fi
și miezul iernii și tot o simțeam ca atare... frumos!
numai bine!

..sau iarna, vorba ta, a iesit o imagine interesanta. ti-am citit haiku-urile si sunt bune bune. scrii matur si ai experienta. multumesc de semn

numai bine si tie, cristina

armonie de imagini foarte bine tensionate, finalul fin concentrat la maximum. felicitari!
cu prietenie,
george

sa traiesti si sa scrii multe poeme de lirica nipona, le-ai prins firul si iti ies si constructiile.

cu aceiasi prietenie, cristina

Cristina: \"incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru acest comentariu dupa bucuria imensa pe care am avut-o ca a castigat Barcelona cupa\"

Cristina, ar trebui să scrii un gunsaku despre extratereștrii de la Barca. Ce zici?

nu mai stiam nimic de tine. te-am mai citit pe kukai. sa stii ca echipa a muncit mult ca sa ajunga pe primul loc, asta mi-a placut.

scriu, scriu..

te salut si o zi buna

e o statica mormantala in poezie care doar se multumeste sa picteze scenariile bine surprinse...e totusi frumoasa imaginea pe care ai filmat-o cu imagine. intelectul ti-a dictat bine si bucata de relief joaca rolul curat de poveste: gandurile nu se aseaza decat la ascultat- toate canta in amortirea verii.

ciudat pasajul cu \"statica mormantala\"..in rest mersi de semnul lasat. bia

linistita, usurica, accesibila. Pe alocuri accentuezi unele versuri, le dai o interpretabilitate ce duce catre agonia fiintei (in special agonia in care se afla indragostitul)
\"nicio pală de vânt în
câmpurile de orez\"

\"încă niciun nor\"

\"rădăcinile întinse
în așteptarea ploii\"

\"soare dogorind
în spicele uscate\"

Sunt foarte curios daca ma insel sau nu! :)

nu este o agonie ci o bucurie, a soarelui, a campului, a batranului care a muncit toata viata cu dragoste. soarele aduce nota bucuriei. daca pronunti cuvantul soare nu te poti duce cu gandul la melancolie sau tristete. batranul a obosit in arsita de-amiaza, dar el asta face de milenii, ingrijeste campul ca pe propriul lui copil. ploaia este binecuvantarea din urma, semnul ca totul s-a implinit asa cum trebuia.

mersi de vizita, bia