Cristina-Monica Moldoveanu

19.05.25 Azi-noapte, de fapt de dimineață, probabil după scularea mamei, m-au trezit de vreo 4-5 ori, amețită și cu sete foarte puternică - în restul nopții și noaptea trecută nu am avut sete. Una

era dimineață și puii păsărilor creșteau în ouă, era primăvară, fetele erau frumoase, chiar strălucitoare și ploaia era firească și simplă ca ele din pământ ieșeau minuni, tijele se mișcau

în câmpie era uscat și, precum oamenii săraci, dormeam cu urechea la pământ cu oasele întinse pe dreptate așteptam și priveam în cerul întreg și mare să vină de sus ceva speram fusesem

o fetiță din orașul minunilor a venit în piața de brazi plină de copii și înmiresmată ca o mireasă în rochie cu leduri multicolore a cumpărat un bastonaș de acadea din târgul de sărbătoare și

așa cum se încheagă frumusețea din valuri din frământarea mării afrodiziacă și anadiomenă bobul de rubin în ceasul vechi din buzunarul celor cu suflet bun prețios tot așa restul din oameni după

Partea a 4-a 25.09.24 În postarea anterioară voi completa peste câteva zile cu partea în care mă voi referi la legătura dintre politică și cultură. Acum, în cele ce urmează, voi scrie restul ce

Partea a II-a 12.09.24 Partea a doua și ultima - voi continua de azi, probabil mai încolo, nu peste mult timp. Azi m-am plimbat din nou până la Troiță și diverși indivizi m-au tratat ca și cum aș

Partea I Cineva spune azi, 16.10.24, din nou, în gândul meu că ”ăia băgați la balamuc nu sunt niciodată acceptați”. Voi transcrie pe acest site ultimele mele scrisori lansate în oceanul

pune între noi un vânt albastru sau de o culoare turbată așa îmi voi simți picioarele zvâcnind în goană și o mare cu valuri, să fac și eu brațele mele despicându-le clipocind să deschid

11.08.24 Ieri după-masa am fost la plimbare în București. Starea de fapt a orașului mi s-a părut dezolantă. Cu trei mijloace de transport, de acasă, am ajuns la Cișmigiu. Din prima ochire m-a

dimineți cu mure coapte prea fierbinți sunt teii-n noapte cresc ciuperci în cercuri albe țes păianjeni între nalbe chiar la sfânta Înălțare de prin munți vine chemare rochia ei de voal

3.06.24 Unii spun că eu trebuie să înțeleg că trebuie să mint, adică să spun că nu e adevărat ceea ce am scris. Sau să inventez alte povești. Normal că nu voi face așa ceva, e absurd - de ce? Cred

dimineața umbra mea sărind zidul de cărămidă printre flori albe de volbură ceașca de cafea a mamei pictată în mâinile ei palide și moi ora trece ca o umbră ușoară peste ridurile pendulei vechi totuși

Repet ceva important și de la sine înțeles - totodată ca sfat al meu pentru ceilalți, căci, după cum e de la sine înțeles, am încercat să fac un lucru bun și pentru alții prin povestirea și

25.03.24 Azi m-au împroșcat iar cu tot felul de idei, înainte să mă trezesc de-a binelea. Ca în fiecare dimineață. Cei mai mulți sau cea mai mare parte din timp ei vor să dea impresia că sunt buni

”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ” Mai întâi voi analiza ce sens are această propoziție pentru mine. Un prim aspect e că ideea aceasta sună ca o mustrare și totodată

plouă domol. peste toate podurile plouă mișelește și se rup își pierd rosturile în care erau prinse și devin inutile cade și puntea mică pe care mergeam împreună până la arborii cu păstăi

Acesta e ultimul meu text cu adevărat pe acest site. Cineva cu suflet monstruos mi-a furat un text important al meu din mediul virtual. Iată, am scris ce mi s-a întâmplat zilele trecute, când am fost

Am recitit Război și pace în anul 2023, în care se împlinesc 39 sau chiar 40 de ani de la prima mea lectură a acestui roman. Probabil că sentimentele pe care mi le-a trezit sunt aceleași. Tolstoi

ea era o femeie frumoasă în oglindă se pieptăna doar cu degetele subțiri își mângâia capul și trecea peste tâmple ca o salcie care mătură zăpada ușor, ca și cum ar fi șters praful

nici vară nici toamnă - mama adună în șorț imortelele

12.11.23 Vă mai dau un exemplu despre ticăloșia și ura lor (prin fapte) imensă. Azi iar au intrat cu ideea spusă de ei de multe ori că ”nimeni nu vrea să fie adevărul”. Este clar acest lucru, dar

Motto: "Sunt sănătoși, dar vai Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai" și probabil că astfel am ajuns să avem capul de carton, inima de carton și toate organele și mușchii la fel presate și

suntem doar periferice în colțul ochilor noștri sclipește un monitor lacrimogen și sentimental pe buzele și limba noastră stau mici roboți care degustă dulceața vieții în urechile noastre cresc