Poezie
marea
1 min lectură·
Mediu
așa cum se încheagă frumusețea din valuri
din frământarea mării
afrodiziacă și anadiomenă
bobul de rubin în ceasul vechi din buzunarul celor cu suflet
bun prețios
tot așa restul din oameni după ce își pierd tristețea
bucuria și speranța
mă dor încă ochii și lăcrimez copilărește
nu am reușit să înțeleg mai mult
așa o lume de actori câinoși pare totul
pe toți îi doare numai de ei înșiși așa cum îl doare pe burlanul
din colțul casei că e găurit
și scuipă
așadar sunt mică și încăpățânată
o piatră cu unghi de refracție bun
care mai și reflectează
cred că încă neșlefuită complet, prea tânără
iubesc teracota veche caldă și coaptă ca o pară
în amintire
mă gândesc că e așa puțin loc în mintea oamenilor
dar eu sunt mică, poate că asta e problema
toate lucrurile se dilată în gândurile mele mult, la infinit
privesc în oglinda din oglinda din oglindă
001.180
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “marea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14184073/mareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.