Texte în proză

epistola unu de la omul singur către omul ne-singur Ne-fratele meu sau ne-confrate, sărbătorim 10 ani de necuvinte de cînd amîndoi am pus mîna dreaptă pe sfînta tastatură, în spiritul sfinților

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

2

A fost odată un nor. Era singur într-un ținut necunoscut. Nici el nu știa cum se născuse. Dar norul știa un cîntec. Și totuși tăcea, tăcea cu îndîrjire. Copiii aruncau pietre, dar norul alb și pufos

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

2

Bleojditu și Cotigă au o discuție filozofică. Bleojditu: Cumetre Cotigă, știu că tu ești mai dăștept, da’ mi-e rușine să te-ntreb... Cotigă: Zi măi, nicio întrebare n-are moarte cât îi

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Un spațiu verde în spatele unui bloc de locuințe. Doi copaci înclinați își dau brațele peste câteva bănci vopsite în culoarea ruginei. O masă de șah pe care gunoierii mănâncă parizer cu pâine și

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Scena 1. Vasile merge la grădiniță și îi pune piedică unei fetițe. Ea cade și se alege cu nasul pocit pentru toată viața. Părinții fetiței se iau la ceartă cu părinții băiatului. Bă, fi-tu este un

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Era pe vremea când citeam „Fecioarele despletite”, de Hortensia Papadat-Bengescu. Oare îmi amintesc corect? În acel roman ori poate în altul, poate în cartea „Într-un cămin de domnișoare” de Anișoara

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

8

Toate bune și frumoase, mrejile și farmecele copilăriei, până când m-am ridicat și eu fată de vreo treisprezece ani. Atunci au început să construiască la noi în sat barajul. De la el mi se trag toate

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Îmi amintesc atât de bine acele zile ... ca și cum aș privi prin lupa tatălui meu , o amintire pe care o țin intr-un sertar, de când „bătrânul” nu mai este. De fapt, el nu era chiar atât de bătrân,

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0

Tabloul cu șatra încă mai atârnă în casa noastră. Când a murit, unchiul a lăsat moștenire tabloul celălalt, cel cu țiganca tânără cu sâni dezgoliți, unei rude prin alianță. În copilărie mi-era frică

CMCristina-Monica Moldoveanu

0

0