cristina minea

Într-o vreme în care lumea întreagă e marcată de teribilism în cele mai neașteptate forme ale sale, iată că tocmai domeniul artelor vizuale – unde parcă manifestările de gen ating cote mai înalte

Expoziția sculptorului Radu Dumitru de la Gal. Simeza evocă - sub titlul \"Eterna întoarcere\" - rigoarea și abstractizarea cu care era tratat lemnul la precedenta expoziție, de la Sala Rondă a TNB,

aduci așa bine aici cu angelina ta am renunțat întâi la machiajul sfumatto la exercițiile de contractare a mușchilor gurii o o ooo oooo ha ha ce bine semeni cu leeloo din “the 5th element” a urmat

Paolo Porto își începe activitatea de fotograf în anul 1980, specializându-se în dansul și teatrul contemporan. Din 1995, atenția sa se îndreaptă și către domeniul fotografiei sociale. Studiile

era doar o casă bătrână ce dacă sufletul vernil i se prelingea pe ziduri molcolm și zâmbitor până la rădăcinile cerului din dosul cablurilor electrice până la obrajii noduroși ai soarelui era

La prima vedere, ai putea fi tentat să arunci o etichetă: artă naivă. Cu nuanță peiorativă sau nu, ar fi o abordare complet greșită. Să vedem și de ce. Pictura naivă este privită îndeobște ca o soră

Þi-am fost Suzană cu ochi verzi Scrisorile noastre își fluturau sfidător slovele din oțel Aveam și eu gratiile mele Așa ne-am și găsit După forma, culoarea, înălțimea și durerea gratiilor Nu

Am zis cândva că te-aș închide într-un sertar să te scot doar atunci când am două minute și un colț de prisos Acum fiecare dintre noi își stăpânește propriul cadran de timp propriul colț de

Vreau să-ți fiu Candy Candy strivită în patul fierbinte Printre batoane de ciocolată Candy care scrie poeme cu mascara Și poemele ei sunt dramatice Doar pentru că mascara e atât de neagră Candy

Lumina ca o felie de lămâie mi se strecoară rece printre degete. În răsăritul crud de aprilie ninge la Ierusalim. Și dintre muguri de liliac vânăt ca într-o geometrie absurdă pe genunchii

Iubitul meu cel de departe, ce greu de pași singurătatea îmi atârnă!... Eu dorm sub cerul gol; ca niciodată nu mă veghează stele și nici lună. De-aici, din lumea mea de sticlă, vreau să

diagonală de zbor în leagăn cu privirea agățată peste umărul drept copiii au asprimea florilor de câmp și libertatea cailor cu ochi sălbatici

Povestea în care mă deșir N-are nimic de-a face cu mine Amprentele dentare, geamurile imens însorite, echimozele, Lili cea verde Atâta timp cât nu citești în ochii mei lista de

cuvintele nu sunt cireșe să ți le-atârni de urechi și să râzi șugubeț că totul a fost o glumă cuvintele rămân ca o cană fierbinte pe masa bine lustruită cu pronto superfici rămân ca

Îmi aduc aminte de mâinile lui epiderma aceea aurie un pic arsă crustă dulce brioșă cu un gol mare în formă de inimă Ce final mic ar fi chiar dacă până și dragostea moare Mi-e groază gol

Sunt păcătoasă, dar tu,/ iubește-mă! În martie mi-am cumpărat/ o rățușcă de cauciuc, numai fiindcă are ochii albaștri/ și enormi ca ai lui; e galbenă și e veselă,/ chiar euforică și eu zâmbesc –

nimic nu doare pe lumea asta ca un poem simplu pentru că tu ai știut să răscolești adâncurile și ai făcut din mine ceea ce nu știam că sunt lumina și sarea sunt chestii esențiale camerele spun