Photographing fairies

foarte greu m-am hotărât să intru văzând titlul:) nu-i destul că bărbații sunt mereu cu limba de-un cot după zâne?:)plus că pe agonia numai zâne avem, desigur, intelectualiizate fiiin:)
mi-am amintit de castingul tău pe ”sedna” și...iată-mă:
am găsit aici o ”ars poetica” cerebrală, distantă, cu un aer ușor nevrotic, esențializată, (auto)ironică.
sălciul din refrenele agonice este oarecum potențat de ”fierbinte”, izbit cu pumnal-de-gheață-care-trebuie-să-salveze-de-banal.
nu regret că am citit, deși n-aș fi regretat nici cireșele:)

scrie-mi,te rog frumos,despre tabloul la care lucrezi acum. să îl văd.te rooog.

Mi-a plăcut mult\"cuvintele rămân ca o cană fierbinte pe masă\". Cuvintele grele, pe care le spunem uneori fără să ne gândim la consecințe, sunt asemenea unor pete care nu se vor șterge nici cu trei generații de \"Ariel\".
Cu prietenie, Maria

iolanda, chiar la ars poetica nu m-as gandi, nu e asa pretentioasa poezioara si nici nu simt ca ma defineste intr-un mod atat de complex si complet:) e vorba de un aspect, care numeste o alta persoana, nu ale mele sunt cuvintele cu pricina de data asta...am si o ars poetica, mai mult un catren, pe aici pe undeva:) cat despre titlu, e vorba de un fel de vanare de fluturi sau de vant, daca vrei:) ne citim in continuare:)

maria, poate incercam cu \"99 de pete\", ce zici? multam de semn:)

cu prietenie,
annabel lee.