Cristiana Popp

Ma uitam acum ca esti din Craiova si nici macar nu esti atat de adolescent precum te recomanda textele. Spre deosebire de celalalt, acest fragment nu aduce nimic nou, nu mi se pare o roza ci mai degraba un personal, un fel de jurnal. Sunt cateva ganduri ale tale, fara pretentii literare dupa parerea mea, sincere si usor de citit. Dar literatura pe langa experienta personala inseamna si emotie estetica, inseamna comunicarea cu cititorul, inseamna transmiterea unei senzatii. Nu sunt numai cuvinte.
Mai am o sugestie: lustruiesteti un pic cunostiintele gramaticale. Si aici ai cel putin o greseala (vei dispare in loc de vei disparea). Ortografia si ortoepia nu sunt facultative pe siteurile literare si, atunci cand te hotarasti sa scrii, fie si doar pentru tine, esti obligat sa respecti regulile limbii in care te exprimi.

E ceva in textul asta care imi place. Dar nu pot spune exact ce deoarece este scris cu o stangacie care sugereaza un incepator in ale prozei. S-ar putea sa ma insel, dar eu cred ca multa lectura si mult exercitiu te-ar ajuta sa-ti asterni gandurile pe hartie (sau pe ecran) mai atractiv pentru cel care citeste. E in textul tau un aer proaspat si in acelasi timp adolescentin. Aproape fiecare tanar care scrie da nastere unui text pe ideea de mai sus. Pe al tau il simt oarecum altfel si imi place.
Ai cateva greseli pe care te-as ruga sa le remediezi (\"ai ochilor tai\", virgula intre subiect si predicat la \"Am căutat în raza lunii pline, o picătură de sânge\").

Meciul n-a mai fost, intalnirea a durat muuuuult mai mult decat o ora, am venit/plecat pe un viscol de mama-mama, Veve mi-a dedicat o poezie (sar\'mana, Veve), da\' cenaclul n-a fost la fel fara nea\' Misu.
Radu, ajutor, gaseste-l pe nea Misu. Poate in masina 37.

Si eu cred ca sunt mai multe poezii, dar asta nu e o problema. Mi-a placut rezultatul. Poate ca m-a deranjat putin aglomerarea de motive des folosite (Adam, Profet, Kali), dar raman la parerea ca le manuiesti bine si rezultatul e foarte bun. Sunt versuri excelente, memorabile: ținând prelegeri despre diferența dintre amnezie și uitare
pun deoparte un ban pentru luntraș
sau:
am să dăruiesc ultimului prieten masa de făcut dragoste
care nu se pierd intre cuvinte.
Sunt si cateva idei care mi se par excesiv de poetice, incarcate de un lirism agresiv si usor banalizat:
port cu mine un păcat mai adânc decât timpul,
spoturi albastre pipăind imagini înghețate
în ochiul de ametist al iernii
la geamuri mușcate mă învață să torn fantasmele în forme sau:
voi da foc bisericii unde mi se închină cuvintele.
Pana la final mi se pare cea mai buna poezie citita de mine in ultima vreme pe site si pentru manuirea eleganta si placuta a versului, iti dau o stea mica, pentru o poezie care ar putea fi mare.

E o poezie care mie aproape mi-a placut. E prea poetizata pe alocuri, pe alte parti prea simplificata cu tendinta la banalizare, dar pe adunate e o scriere buna, citita cu placere. Poate ai mai putea lucra un pic la fluiditate, la curgerea poeziei, am impresia ca ma impiedica pe alocuri.

Reusit exercitiu, dar se putea mai bine. Sonetul asta, cu putina slefuire, ar deveni o piatra pretioasa, asa cum imi plac mie sonetele. Placuta lectura, multumesc.

Intrebarea care se pune: e poezie sau nu? Eu zic ca nu e, ca sunt doar cuvinte insirate sa sune din coada, ca pana la poezie mai trebuie multa lectura, foarte mult exercitiu si ceva autocenzura.
Nu contest ca e frumos sa fii copil, dar cand scrii poezie in subtitlu, cititorul asteapta poezie si se simte tradat si inselat in asteptari cand nu gaseste asta.

Mi se intampla ceva ciudat la textele tale. Am mereu un fragment, o strofa sau cateva versuri care mi se par absolut perfecte, poezie in stare pura si apoi restul scrierii care nu ma convinge.
Ce nu ma convinge aici? Moartea. Pur si simplu, mi se pare prea grav, important si zgomotos. Ce mi se pare perfect? Strofa a doua (fara innegrite).
Ma mai gandesc la jocul de cuvinte din final. La primele trei citiri imi place fara sa fiu convinsa ca e necesar acolo.

Nu stiu daca am revenit, Anda. Sunt si eu pe aici, in trecere. Da, mi-e bine aici. Dar e si greu. Asa sunt lucrurile care merita efortul.
cu drag,
Cristiana

M aintreb: exista doi Cosmin Soames pe site-ul asta, sau ce citesc eu? Imi amintesc foarte bine poezii bune de-ale tale si, drept urmare, am intrat sa o citesc pe asta. Sa-i zic parodie? Nu se califica. habar nu am ce e. Insa stiu ca nu-mi place.
E doar o versificare facila, fara pic de miza sau fior. Am cautat umorul. El e atat de subtire, de superficial, ca nici nu merita amintit. Plec (dez)amagita.

Mi-au placut primele 6 versuri, apoi diluezi ideea, introduci multe cuvinte care spun pana la urma acelasi lucru. Si iar mi-a placut partea asta:
\"astazi am sa-ti scriu
o poezie
aniversara
in care o mie doua sute de cuvinte
sa smulga hainele de pe tine\"
Finalul mi se pare absolut inutil, prea explicit, inchide poezia fara a o completa. Cu putin lucru ai putea obtine o poezie foarte buna.

Thais, acum cred ca sunt eu pe picior de plecare. Nu de pe site, ci dintr-o intreaga lume. Sper sa ne mai citim.
Ela, sunt cateva jocuri in textul asta. Fiecare dintre ele ma doare inca. Fiindca prietenul acela e pierdut pe veci...

Iti sugerez sa citesti ghicitorile lui Calimero si ale lui Virgil Titarenco.

Frumos, personal, emotionant. Mi-a placut mult la nivel personal. E genul acela de scriere care ma emotioneaza intotdeauna prin simplitatea trairii pure.

brigaela@yahoo.com

Da, Daniel, am precizat ca aceea nu era o pozitie oficiala a ASCOR-ului, dar nu ma pot impiedica sa ma intreb ce asociatie crestina tolereaza astfel de membri. Nu se poate generaliza. Nimeni n-a zis ca toti membrii acestei organizatii sunt vinovati. Tu esti un exemplu de om care a facut ceva pentru tineri si pentru societate. Tot nu ma pot impiedica sa ma gandesc daca toti cei care se bat cu pumnul in piept ca sunt pastratorii normelor eticii.
Cat despre avort, eu iti spun ca nu poti face o regula. Fiindca nu toate femeile au nivelul de educatie si morala necesar. Ma doare inima sa spun asta, dar uneori ma gandesc ca da Dumnezeu copii la toate natangele. Asa ca uneori nu stiu cum e mai bine.
Ma crispez la ideea unui avort, dar e si mai rau sa nasti un copil pe care sa-l chinui in loc sa-l formezi.

Ideea mortii intre pisici e frumoasa. De altfel mi-a placut titlul si am intrat aici. Dar atat mi-a placut - titlul.

Chiar daca va fi sanatoasa va fi un copil stigmatizat. Pentru ca nu isi va cunoaste niciodata parintii genetici, pentru ca va fi privita ca o ciudatenie, un experiment, un cobai, pentru ca nu are tata (doamna e necasatorita din cate stiu eu), pentru ca va avea o mama batrana si lipsita de entuziasmul specific varstei materne (nu degeaba natura a decis ca femeia nu poate da nastere la prunci pana la adanci batranete), apoi nu va mai avea nici un parinte. Si isi va cauta in van radacinile, un umar pe care sa se sprijine si un statut normal.
Consider ca doamnei Iliescu ii lipseste dicernamantul si medicii care au supus-o acestui experimen se fac vinovati de incalcarea unei minime deontologii profesionale.

In alta ordine de idei o sa va spun aici si parerea mea despre avort, pentru ca s-a discutat despre asta. E parerea unei femei care isi doreste cu ardoare sa devina mama si a unui medic in acelasi timp. Nu as face niciodata un avort, lasand aici la o parte acel \"avort terapeutic\": sarcina pericliteaza grav viata mamei, produsul de conceptie nu este viabil, fat mort sau alte cauze. Condamn femeile care isi ucid pruncii, dar le condamn in sinea mea. NU sunt de acord cu interzicerea avortului. Pentru ca e o masura care nu face decat sa creasca ametitor mortalitatea materna, si fetala, precum si rata nasterilor cu feti polimalformati. Facultatea de Medicina din Craiova are o colectie impresionanta de feti si avortoni malformati adunata in perioada in care avortul era ilegal. Pentru ca femeile apelau la diverse metode de intrerupere a sarcinii care le compromiteau nu numai acea sarcina dar si capacitatea de a naste copii normali, precum si, adeseori, viata.
Initial trebuie o campanie sustinuta de educare a femeilor si nu numai. Asta ar putea dura, dupa aprecierile mele, aproximativ 70-80 de ani la nivelul unei tari ca Romania. Campanie care sa incurajeze educatia si planningul familial. Consider ca fiecare pustoaica de 12-13 ani trebuie sa cunoasca preparate contraceptive, modul de utilizare al prezervativelor, posibilitatile de procurare a acestora. La fel si baietii de aceeasi varsta. Pentru ca in proportie covarsitoare sarcinile nedorite apar la populatia rurala cu varste intre 13 si 17 ani.
Stiu ca BOR si ASCOR-ul sunt impotriva mijloacelor de contraceptie. Dar, implicit, asta e o metoda de incurajare a avortului si a abandonului parental.

A treia idee: am avut putin de a face cu membri ai ASCOR-ului, dar parerea mea, sustinuta de absolut toate parerile celor neimplicati, este asemanatoare cu cea a lui Eugen Galateanu. Religia e o problema intima, personala, exhibitionarea ei violenta nu face decat rau. Imi amintesc marsurile impotriva avortului si ma gandeam inca de pe atunci sa-i opresc pe protestatari si sa ii intreb cum lupta ei practic impotriva lui. Cate ore de educatie sexuala au predat in scoli? Ca eu am predat cateva. Cate ore au consiliat adolescente insarcinate privind optiunile pe care le au? Imi mai amintesc ca am primit mesaje de amenintare de la membri ai ASCOR-ului, desigur nu o pozitie oficiala. Asta era pe vremea cand participam la campaniile Anti-SIDA care incurajau folosirea prezervativelor. Distinsii domni considerau ca incurajez relatiile sexuale in afara casatoriei prezentandu-le adolescentilor cum sa se fereasca de bolile cu transmitere venerica si imi amintesc ca mi se propunea sa ma potolesc pana nu vine cineva sa-mi bage mintile in cap. Nu m-am potolit, e drept ca nici ei nu si-au pus amenintarile in practica. Dar pe-acolo am inteles eu exact cat de crestini si toleranti pot fi niste oameni care isi urla credinta pe la colt de strada.

Strofa din mijloc reprezinta pentru mine intreaga poezie. Prima mi se pare o introducere-pretext suplimentara, oarecum redundanta, iar ultima este o explicatie careia nu-i mai gasesc rostul. Poate mi se pare...

Foarte personal textul acesta. sau cel putin eu asa l-am simtit. Mi s-a spus la un momenta dat, pe buna dreptate, ca empatizez exagerat cu textele, uitand de emotia estetica. Poate asa e, dar acest text m-a atins profund, pe o coarda vie si actuala. Parca l-ai scris despre mine.