Poezie
Amăgire
1 min lectură·
Mediu
Ah, câtă dragoste încape
În fiecare zi mereu,
Atâta grea singurătate
Apasă zilnic pieptul meu.
În fiecare clipă, în lume
Mii de iubiri se nasc sau mor.
Iar eu, de atâția ani mă mistui
De dorul zeului Amor.
Căsătorii nenumărate
În prejma mea s-au încheiat
De când, tot singur și stingher
Aștept iubirea neîncetat.
Și-n vremea asta, câți amanți
Nu-și potolesc în lume focul.
Doar eu, netrebnic și posac
Aștept să-mi sară-n drum norocul.
Străin de patima iubirii,
Lipsit de-al căsniciei dar,
Înșir într-una la cuvinte
Sperând zadarnic să am har.
Și m-amăgesc cu apă chioară
Pe când în juru-mi curge vin.
Trec anii și cu ei iubirea
Iar eu... de poezii mă țin.
034176
0
E doar o versificare facila, fara pic de miza sau fior. Am cautat umorul. El e atat de subtire, de superficial, ca nici nu merita amintit. Plec (dez)amagita.