Poezie
Povestea ploii
1 min lectură·
Mediu
Ce rost mai are, iubito?
N-auzi ploaia cum ne-aduce vești de departe?
Nu vezi că toate vin dinspre ceruri
și apoi în pământ sfârșesc toate?
Ce rost mai are, iubito
să ieșim azi din casă?
Hai, stai aici, lângă mine,
și ascultă ceea ce ploaia ne-nvață.
Nu înțelegi că ne zbatem degeaba?...
Mai bine rămâi lângă mine
să descifrăm nesfârșita poveste
ce ploaia o aduce cu sine.
Pe cât e de rece ploaia de toamnă
pe-atât e coapsa ta de fierbinte.
Rămâi lângă mine, iubito!
Și-ascultă cu luare aminte...
© Cosmin Soameș
013880
0
întrebarea retorică sau ar fi fost un laitmotiv eficace dacă mai reveneai asupra lui. se repetă parcă ostentativ cuvântul \"ploaie\" în fiecare strofă, dacă titlul anunța \"povestea ploii\" nu cred că mai era nevoie să revii asupra acestui cuvânt.
explicit: ploaie rece, coapse fierbinți (ultima strofă)
mcm