Cristiana Popp

Dragii mei, va spun din start ca aceasta e o poezie scrisa dintr-o suflare in urma unei experiente foarte interesante, ca nu reflecta acea realitate ci doar o imagine de o clipa avuta de mine, proiectata de mintea mea.

Bogdan, atata iubire te face cel mult foarte fericit. Recunosc ca ultima strofa e literaturizanta, dar are locul ei acolo, asa o simt eu cel putin.

Maria, se pare ca e deformatie profesionala utilizarea bisturiului. Imi place sa privesc oroare in ochi si sa fiu mai puternica.

Ionut, eu nu scriu niciodata fiindca n-am ce face sau fiindca am unde afisa. Dar daca asta e impresia cititorilor, e vina mea ca nu reusesc sa conving. Dar imi permit sa te contrazic: poezia asta nu e banala, telegrafica, e aparent simpla, neincarcata de poetizre excesiva, tocmai fiindca are ceva de spus, mesaj care n-are nevoie de zorzoane. Realitatea se afla in versurile citate de tine in exacta masura in care se afla in toata poezia. Prima parte e realitatea vazuta de mine, cea de-a doua e realitatea simtita. In definitiv aici vorbim despre senzatii si ele pot fi reale intr-o masura diferita de la un om la altul. Departe de mine sa consider comentariul tau un atac. Imi place si te mai astept in pagina mea.

Cristian, e un text despre cotidian. Daca trebuie sa ne ferim sau nu de el, eu nu pot a spune. Nu am avut nici o intentie moralizatoare. In definitiv este vorba despre doua nebunii extrem de asemanatoare ca substanta, diferite doar ca forma de manifestare.

Erika, nu imi place sa dau sentinte. Implica o raspundere prea mare.

Carmen, multumesc, intotdeauna am ceva de invatat din trecerile tale prin pagina mea.

Madim, n-am prea revenit, doar trec si eu pe aici. Promit ca la urmatoarea debarcare in orasul natal sa te sun sa ne vedem. Mi-e dor de tine.

Robert, imi place cand gasesc oameni care gandesc ca mine din aceeasi pozitie. Am gasit tot felul de oameni, acestia pe care i-am mentionat mi-au atras mai mult atentia.

Ioana, nu te teme. Eu cel putin nu musc. Sase versuri sunt prea putin pentru mune, persoana care vorbesc muuuult.

Florian, ai inteles ce era cu finalul acela. Si apropierea de Blaga ma onoreaza nespus. la fel si trecerea ta pe aici.

Multumesc tuturor, prieteni si ne mai auzim.

Uneori caut poezie. Si nu gasesc...
E adevarat, asta e un personal, nu o poezie. Dar e frustrant sa citesti asa ceva. Fiindca e un joc cu cuvintele fara miza si fara emotie. sau cel putin nu reuseste sa transmita emotia.

Silistene, multumesc de trecere si neuitare. Cautand,
Cristiana

Ceea ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult e nesinceritatea. Haida-de, poezia asta e poza sufletului tau? Poza e ceva real, adevarat, verosimil, o infatisare a realitatii. Pe cand poezia de mai sus e o insiruire de metafore si simboluri false, artificiale pana in maduva oaselor. E poezie de dragul poeziei, poetizata pana la a uita despre ce vrei sa scrii. Nu zic ca unele seimboluri nu suna foarte bine, dar sunt cuvinte goale, poezia e calpa, fiindca ai sacrificat sinceritatea fiorului liric pe altaul cuvintelor sforaitoare.
Stiu ca esti foarte tanar si asta poate explica dorinta ta de a atrage atentia cu orice pret, dorinta ta de a parea altfel decat esti. Arunca podoabele inutile din versuri. Vor rugini repede si vor urati poezia. Fii tu, adevaratul tu, nu mai retusa pozele. Falsitatea supara, la fel metaforele de dragul metaforelor.
Sa-ti explic: \"cearsafuri virgine in loc de aripi\" e un vers care o sa umezeasca ochii de emotie oricarei gospodine urmaritoare de telenovele si \"Din dragoste\". Mie o sa-mi sterpezeasca dintii. Simbolul aripilor este atat de olosit si ras-folosit de toti poetii incat a devenit sinonim cu scrisul poezie. Face parte din recuzita obligatorie a oricarui om ce scrie, de la textierul de manele, la poetul narcisist. Cearsafuri virgine e o metafore subtirica, cu oarecari nuante ertice si mistice, atat de rasunatoare si perfecta incat miroase de la o posta a lipsa de imaginatie.
As putea sa fac exercitiul de mai sus cu fiecare vers, poate mai putin cu ultimele doua, pe care le suspectez de sinceritate. Dar o sinceritate atat de timida incat nu stiu daca nu ma insel (inghesui face parte din acelasi arsenal de cuvinte complicate care spun prost ceva ce se poate spune bine cu cuvinte obisnuite).
Cat despre partea cu eventuala ta suparare, mi-o asum. E normal si ai dreptul la varsta ta. Intentiile mele bune, insa, raman.

M-am intrebat indelung daca sa las un semn al trecerii mele sau nu. Am ales sa o fac, ceea ce ar putea fi o greseala. In fine, daca e sa se lase cu scandal, asa o sa fie.
E un text bun, fara indoiala. Nu siu daca ar putea fi foarte bun. E scris cu o mana destul de sigura, construit cu o oarecare gradare, cu personaje conturate cu destula maiestrie. Imi plac personajele, sau mai bine spus modul in care sunt ele creionate. Imi place descrierea Mariei, aparent ratata pana intervine vocea din off.
Ceea ce nu stiu daca imi place atat de mult este subiectul. Pentru ca nu e nici suficient de simplu ca sa fie un fapt obisnuit de viata, nici destul de misterios ca sa fie o taina. Si nu spun ca asta e neaparat un lucru rau. Cred ca doar m-am obisnuit sa citesc la cele doua extreme si ceva caldicel nu ma mai convinge.

Florian, ai dreptate. Cu doua mentiuni: aceasta e o poezie veche si foarte slaba a mea (ceea ce scrisesem acolo era din proprie experienta) si comentariului tau ii lipseste o mare proprietate a comentariilor bine-intentionate: originalitatea.
Te mai astept prin pagina mea, mai ales cand o sa folosesti si alte taste decat Ctrl-C si Ctrl-V.
Cu drag,
Cristiana

Imi amintesti de mine pe la 12 ani (varsta de care cred ca nu esti foarte departe). Scriam cam la fel si nu prea pricepeam de ce lumea spunea ca scriu foarte slab. Apoi am citit mult si am inteles ca poezia inseamna mai mult decat rime, pana si prozodia e mult mai complexa. Poezia inseamna idee care nu se supune prozodiei ci o ingenuncheaza, ritm interior, muzica si fior estetic. Si intr-o zi se poate sa reusesc si eu sa scriu o poezie...

Poezia asta e una veche, scrisa dintr-o idee, dintr-un avat atunci cand mi-am facut cont aici.
Jocul cu si de-a moartea m-a fascinat de multa vreme. Poate si de asta am ajuns doctor de morti. Tineretea mea a fost o vreme doar in buletin. Acum e si in ochii omului de langa mine. Asta cand nu ma dor salele.
Multumesc, dragii mei, ca ati trecut pe aici. Poezia asta e apropiata sufletului meu si prin comentatorii ei, si ma bucur sa va gasesc aici.

Invatata si eu sa vanez formulari lipsite de poezie prin fortare am fost uimita cum de nu le-am descoperit pe cele pe care le indicase Luv. Nici la o a doua citire nu mi-au sunat altfel dect la locul lor. Pentru ca-ntr-o poezie cu constructie aproape impecabila, cuvintele isi au fiecare rolul, locul si nu pot fi urnite din loc.
Sa nu-mi spui ca am si eu dreptate...

Poezie zguduitoare, care sperie aproape ca un blestem, avand cateva chestii pe care, fara sa le intelegi, le simti infioratoare. Majusculele accentueaza senzatia, transforamand cuvintele in urlet.

Claudiu, eu sunt pe aici in masura in care imi pot impaca dependenta de net cu lipsa unui calculator conectat la internet. De oamenii aia chiar mi-era dor sa-i vad pe poezie.ro. Si inca imi este.
Multumesc ca ai inteles.

Aparent si poate nu numai aparent e un text simplu, in acea simplitate care atinge, convinge si impresioneaza. Imi amintesc o perioada in care melcii de orice fel (la limacsi nu ma gandisem, totusi)si la urmele lor baloase, ca niste bucatele de suflet scarbos. In fine, bat campii deja. Vroiam doar sa zic ca imi place mult aceasta poezie simpla si tacuta. Intr-o tacere in care ma regasesc.

Ma, Sache, tu discutii din astea auzi in Herastrau? Sau in Parcul Operei? Mi-a placut, nimic, de zis. Poate ca nu esti tu prea bine documentat in materie de doamne care se iubesc (deh, barbat heterosexual cum te afli), dar umor ai. Nu puteam sa ratez un text marca Sache. Si de Costel si Corina imi amintesc si eu. Si rad inca...
Sa nu uit: va aparea amanta dupa trei semnale luminoase.

Uite, na, ca mi se implinesc previziunile. Tocmai scriam undeva aseara ca mi-e dor de scriitura unora si altra printre care si Vailievici. Si in dimineata asta, poftim Vasilievici. Ma bucur sa te gasesc aici si asta nu e o linguseala ieftina.
Mie mi-au placut fragmentele 2 si 3, desi mi-a placut toata poezia. Stiu ca poti face din cuvinte uzulae (nu neaparat uzate) imagini noi. Stiu ca poezia ta are forta si imi deonstrezi asta mereu. E adevarat ca ma intreb in ultima vreme cata sinceritate lirica se gaseste sub versurile tale.
Reciteam acum si ma oprisem asupra fragmentului 6. Putine cuvinte, minim de cuvinte aproape, subliniind forta mesajului.
Poate parerea mea nu e cea mai autorizata. In conditiile astea, ma intreb daca merita sa-ti spun ca te consider cel mai important reprezentant al generatiei actuale de poeti. Na, c-am zis-o.

Alma, eu sunt dispusa sa-mi cer scuze si chiar o fac. Nu am fost la Virtualia dintr-o mie de motive, emisiunea e redata mai sus. Daca tu crezi ca editorii stiu ce gandesc cei de pe site, eu nu te contrazic. Iti spun doar ca tocmai ai demonstrat ca am dreptate. Tu crezi ca stii. Pe ceilalti i-ai intrebat vreodata? Atat. Oricum nu conteaza...
Imi cer scuze pentru ca am scris numele lui Radu cu minuscula, mi-a scapat din tastatura.
Alma, eu imi cer scuze, daca te-am deranjat. N-as fi vrut... Mai ales asa, degeaba.

Nia, tu stii dfoarte bine ca eu nu caut scandal si tin si eu si la tine si la Alma, asa ca nu cu voi personal am ceva. Nu stiu daca Radu a fost intrebat, cred ca ar fi trebuit. Selectia presupun ca a fost facuta aleator si nu mi se pare rea. Da, numele Almei trebuia amintit. Datele au fost incomplete pentru ca vorbitorul a fost intrerupt. Poate ca in direct a sunat un pic altfel, nu stiu.
Ce vroiam eu sa arat este imposibila distanta intre editori si restul lumii. Sincer ma gandisem la tine cand spunea ca se mai poate vorbi cu unii. Sincer am probleme sa inteleg editorii in ultima vreme. Nu mai stau eu atat de mult pe site, dar apar niste chestii de-ti sta mintea in loc. E drept ca multe sunt ascunse sau trecute la off-topic, dar asta nu inseamna ca nu exista. Am discutat si cu Radu. Sunt atatia ani lumina intre astia mici de pe site si el ca nu am gasit o limba in care sa ne intelegem. Intr-o vreme siteul asta se numea \"de polemica\" printre altele. Acum nu se mai numeste asa si exista comentarii refuzate pentru ca sunt polemic. Si nu e un incident izolat. Asta vreau eu sa inteleaga editorii: ca au pierdut contactul cu noi. Ca ne cred prosti si nu suntem toti asa. ca poate avem pareri, care nu se inscriu intotdeauna in line, dar sunt preferabile chatismele care au inundat siteul. Ca toti oamenii astia care se lauda intre ei si pun cate \'nspe texte pe zi fac multe accesari, dar nu cresc valoarea. Ca oamenii cu valoare au cam plecat sau stau in coltul lor. Ca uneori nici sa te loghezi pe siteul asta nu poti ca0ti sare un editor in cap sa-ti arate cat esti de tampit.
Nu pot sa spun ca am fost o nedreptatita pe siteul asta. Ar fi nesimtire. Dar aici nu e vorba doar de mine. Ci de altii carora le duc dorul si care au fost alungati doar fiindca aveau persoanlitate. Care au fost alungati de celebra replica a lui radu, preluata apoi si de altii: siteul n-a inceput si nu se termina cu tine.
Imi cer scuze pentru ce am zis. Puteti sterge comentariile fara probleme. Nu vreau sa isc scandal. dar mi-e tare dor de siteul care era. Mi-e dor de Tosa, de Vasilievici, de Costel, de Suman, de Dascalu. Rau de tot mi-e dor, Nia. Intelegi tu ce vreau sa zic?

N-am uitat, sa traiti! Pot sa iau si becul? Cred ca mi-ar prinde bine intr-o zi...
Si... esti sigur ca Tolontan e taticul ideii cu: razi tu, razi, Harap-Alb, dar nu e rasul tau?

Uite, sincer mie mi-a placut ideea asta si mi-au placut si invitatii, chiar daca emisiunea nu a fost neaparat speciala. Poate ca si transcrierea saraceste mult discutia, stiut fiind ca nimic nu poate fi ca in direct. Si imi permit sa-i spun Almei ca poate editorii ar fi avut informatii mai exacte, dar sigur nu de calitate mai buna. Pentru ca putini sunt editorii care nu s-au inchis intr-un turn de fildes, crezand ca functia de editori ii ridica cu doua clase deasupra muritorilor obisnuiti. Sunt si din aceia cu care se poate vorbi normal, pentru majoritatea insa cuvantul lor e lege si singura motivatie de care au nevoie e: asa vreau eu.
Deci nu, editorii nu ar fi facut o fata mai buna la aceasta emisiune pentru simplul fapt ca ei nu stiu multe despre noi, muritorii de rand. Le respect munca si mereu am incercat sa nu intru in conflict deschis cu vreun editor. Nici atunci cand am fost luata de proasta de unii. Nici atunci cand altii mi-au demonstrat ca pot minti cu o usurinta demna de mila. Nici atunci cand mi s-a demonstrat ca un editor are dreptate fiindca e editor chiar daca greseste flagrant. Dar sa nu vina nimeni sa-mi spuna ca editorii pot reprezenta aceasta comunitate mai bine decat restul celor ce scriu aici. Bravo celor ce au facut-o asa cum s-au priceput. Macar sunt sinceri si sunt vocea noastra, a celor care insemnam pana la urma cea mai mare parte a poezie.ro. Si au spus ce stiu ei ca e siteul asta, ce simt zi de zi.

Sau inecate :)

Uite o idee frumoasa, oarecum inocenta, oarecum glumeata. Recunosc ca realizarea nu ma convinge, ca nu simt textul de mai sus ca fiind poezie, dar imi place ideea. E un gand de copil si atat...