Despre un fluture care nu-si aminteste nimic...

:D imi plac poeziile din ciclul asta. in poezia asta fluturele zice un lucru important: Prostia e un lucru foarte mare , care te poate face fericit. Intrebarea este deci : prost si fericit sau stiitor si suparat? :) Cu respect, cele bune, Octav .

Fluturele in fata unui lucru nemaivazut:
-Uaaaaaaaau!
de Octav.
:)))))))))))))))))))))

prosti suntem ca nu vedem fericirea din lucrurile marunte,prosti suntem ca nu vedem fericirea din culorile unui fluture. \"and we miss...and we miss...and we miss the simple things\" (urma - simple things).vai de capul nostru de prosti!

Superba poezie, dezvoltand un subiect filozofic si poetic, acela al fericirii care cere stupiditate, si al supararii care cere inteligenta... Ce concluzie putem trage, ca numai oamenii suparati sunt inteligenti? Ar fi mai bine sa fim toti prosti ca poate atunci am atinge extazul suprem... Daca o fi existand vreunul. Macar prin inteligenta noastra ca fiinte umane vom fi tot timpul in cautarea lui, desi tot inteligenta spune ca nu il vom gasi niciodata.
cu bine,
kta

Nu stiu la ce poate fi incadrat textul, probabil la personale e cel mai nimerit. Poezie, sincer nu cred ca e, doar in masura in care exploatai un filon paradoxist. Altfel, e o glumita destul de buna.

Uneori caut poezie. Si nu gasesc...
E adevarat, asta e un personal, nu o poezie. Dar e frustrant sa citesti asa ceva. Fiindca e un joc cu cuvintele fara miza si fara emotie. sau cel putin nu reuseste sa transmita emotia.

Sunt absolut uimita... De ce? Pentru ca cineva (ce-i drept, VOI) imi raspundeti. Ce s-a intamplat? As putea fi foarte tentata sa cred ca v-a incitat ideea de prostie. Dar era vorba doar despre un fluture multicolor care nu-si aminteste nimic! Sa incerc sa interpretez ( mai ales ca toate comentariile, mai putin unul, vor sa ma raneasca sau sunt pur si simplu foarte sincere dar din alte lumi decat cele in care eu traiesc(pe care, cu mana pe inima, va spun ca le respect, chiar fara sa le cunosc, paradoxal ...))?...E adevarat,exista sinceritati care inca ma pot rani si pe care mi le-am dorit cu orice pret, plecand de oriunde, chiar de la adevarul fiecaruia dintre noi! Acum, slava Domnului, nu mai am nici o rana. De asta va scriu (VOUA, ce-i drept) si nu mi-e teama de raspunsurile voastre.
Iertata-mi fie indrazneala, o sa incerc sa raspund fiecaruia dintre voi. Si chiar va multumesc! Din sufletul unui fluture...
Raspuns pentru Octav:
\"Nu te cred, Octav!\"
Raspuns pentru Ioana:
\"Iti multumesc Ioana,
poate o sa-ti spun altadata ce cred eu...despre raspunsul tau...
Oare ai dreptate sau nu?\"
Pentru Cata (oare Catalin?)
\"Superb comentariu! Daca ar fi sa-ti doresc sa nu ai de ales intre \"a descoperi ce inseamna sa-ti fie rusine de tine\" si \" a descoperi ce inseamna adevaratul tau Univers...\" eu iti dorec din tot sufletul sa ai parte de cea de a doua alternativa! Mie mi-a fost de multe ori rusine de mine... deloc fiind un spirit competitiv! Si inca ceva! Inteligenta nu exista in poezie. Asa ca, te implor, fara sa vreau sa fiu rea, lasa inteligenta in urma! Iti promit ca voi citi ce ai scris pana acum pe site.\"
Personal, pentru Cristi Barna:
\"Mai povestim, ne mai imprietenim... Eu o sa-ti povestesc, poate, in continuare, despre fluturi... Te rog sa nu dai atitudinii mele o interpretare personala!\"
Raspuns duios pentru Cristiana:
\"Stii de ce e frustrant, Cristiana? Pentru ca inca nu cauti tot timpul POEZIA, ci doar uneori...\"