Jocul de-a Moartea

Gata cu jocurile de-a moartea! Astept un poem optimist, plin de viata!

Nu prea am de unde optimism, Silvia. Stocul s-a epuizat demult.
Uneori dorul de moarte poate fi o chestie pozitiva. Cand ai pierdut totul, mai putin trupul gol, moartea e o binecuvantare care intarzie.
Multumesc de citire.

Chiar daca nu ma pricep la comentarii (adica,nu o sa incerc sa caut tot felul de semnificatii ascunse in vorbele tale), tin sa te felicit pentru poezie...Foarte placuta,mai ales \"Nopți de aur stins
Și ulei aprins
Tânguie senin
Ultimul amin.\"

Stima,
Tiberiu

Poezia are un ritm destul de frumos, dar are si o hiba pe care as reprosa-o si continutului: banalitatea. Fara ca banal sa insemne simplu, ci mai degraba facil, tocit, spus de prea multe ori in toate felurile. Nu spun ca nu ar mai putea fi pus in poezie. Doar ca iti trebuie o imensa doza de ingeniozitate si o cunoastere a mecanismelor si mijloacelor poeziei foarte profunda. Si, dupa parerea mea, tu n-ai reusit sa spui ceva nou. Ceva care sa ma asigure fara nici un dubiu ca citesc o particica din tine si numai din tine. Si, pentru mine, asta e o conditie esentiala a poeziei bune.
Te asigur de bunele mele intentii.

Florian, ai dreptate. Cu doua mentiuni: aceasta e o poezie veche si foarte slaba a mea (ceea ce scrisesem acolo era din proprie experienta) si comentariului tau ii lipseste o mare proprietate a comentariilor bine-intentionate: originalitatea.
Te mai astept prin pagina mea, mai ales cand o sa folosesti si alte taste decat Ctrl-C si Ctrl-V.
Cu drag,
Cristiana