Poezie
Cantec de nemoarte
1 min lectură·
Mediu
Mângâierea nopții-i risipită-n seară,
Murmură tăcerea vechi îmbrățișări,
Te cobori în mine pe cărări de ceară
Picurând ca moartea din topite zări.
Cu sclipiri de cântec mă îmbii la dor
Întuneric searbăd, diavolului frate.
Dormi, copil sălbatic, somn să ai ușor,
Visul tău să-și frângă urletul în noapte.
Să te-ngâni cu fumul primelor jertfiri
Glas de alabastru să se-aprindă-n cer
Noi sărmani și singuri, blestemații miri
Ai uitării blânde răscolită-n ger.
Lângă noi mirarea ultimilor morți
Să-nflorească tristă, mirosind a vânt.
Întuneric frate, plouă peste porți
Cu cenușă rece și blestem de sfânt.
043.470
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Popp. “Cantec de nemoarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/poezie/57183/cantec-de-nemoarteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-am ales acest loc pentru ca aici mă simt mult mai aproape de tine și de mine, nu întâmplător , ci pentru că ,,Mângâierea nopții-i risipită-n seară, / Murmură tăcerea vechi îmbrățișări,’’ și mai ales că mă inviți ,,Cu sclipiri de cântec mă îmbii la dor’’ vin cu glas albastru , aici în pragul tău spunându-ți un: La mulți ani destul de întârziat , și că îmi este dor de Craiova!
0
Multumesc, Maria, pentru citire, pentru vorbe si pentru dor. Te asteptam oricand cu tot sufletul la Craiova. De altfel stiu sigur ca in primavara-vara voi veni la Iasi cu o buna prietena care tanjeste de dorul Copoului copilariei ei.
0
ai reusit sa desenezi atat de frumos imagini asa de firesti... si parca simt um seara se lasa in miezul zileli... si parca imi e dor de ceva si nu stiu ce dar ma atrega. nu sunt critic sin nici nu vreau sa fiu, imi place poezia iar cuvintele imi vin mai bine atunci cand scriu si eu versuri la randu-mi. bafta!
0
Ne mai citim. Sincer, ai ales o poezie nu prea draga sufletului meu, mi se pare incompleta.
0
