Cristiana Popp

Te chinui rau de tot cu ritmul si masura si se vede. Versul 5 saracul e stors cu greu. Daca accepti sfatul cuiva mai vechi in ale scrisului, iti recomand multa lectura si exercitiu cat cuprinde, pana cuvintele tale se vor incolona singure in muzica poeziei. Se poate, dar nu e chiar usor.

Intai poezia: cred ca isi atinge scopul, fiind de la inceput scrisa ca o fabula fara morala.
Vreau sa ridic o problema pe care am mai discutat-o aici. Nu e normal, etic si elegant sa discriminezi poetii dupa nici un fel de criteriu. Poti spune orice despre ceea ce scriu, dar nu-i poti ataca din pricina orasului natal, a varstei, a sexului, a preferintelor sexuale sau a convingerilor religioase.
Prin urmare cred ca remarca despre orasul de origine al Raiei nu-si are locul, fiind rupta din ciclul \"bine ca esti tu destept\".
Daca a fost o gluma mi se pare lipsita de minima eleganta pe care o solicit de la un om cu educatie si cultura. Daca a fost o remarca serioasa si intentionata, mi se pare un sarcasm de doi lei, inutil si pagubos.
Eu personal as vrea ca aceasta discutie sa nu fi existat. Pacat ca nu se pot lua cuvintele inapoi.

Uite-acum ma-ntorc si zic: poezia asta are muzica si vers si tot ce ii trebuie sa fie pentru mnie poezie.
Mie una chiar imi place, e declamativa, pare usurica, dar nu este, merita citita de vreo trei ori ca sa gasesti exact ce vrea sa-ti spuna.
Mai trimite, frate, ploaia si la noi ca n-am vazut un strop de pe vremea caisilor infloriti...

Multumesc, e o surpriza la care chiar nu ma asteptam. Sunt incantata.

Eu sunt mai noua aici, dar astept cu nerabdare sa vad nuoa fata a site-ului.

Intr-adevar, nu stiu daca impartirea pe genuri, specii si subspecii literare e foarte eficienta, tinand cont ca un text poate fi incadrat in mai multe categorii sau, eventual, in nici una.

Votez si eu pentru anuntarea prin mail a comentariilor, e eficienta si utila.

Mai am eu o problema personala legata de aparitia comentariilor. Am comentarii care au aparut si dupa o zi jumatate de la postare, drept care am acelasi comentariu de mai multe ori la un text, fiindca nu pricepeam de ce mi-a fost respins.

Poate nu e locul aici, dar as vrea sa-mi dau parerea despre o intamplare relativ recenta in care fara sa vreau am fost implicata. A aparut un text in care era atacat pe nedrept si fara argumente unul dintre cei care scriu aici: S. Dachin. Eu am ajuns intamplator la textul respectiv (apartinea lui Ionel Pop) si mi s-a parut normal sa intervin si sa incerc sa fac putina dreptate pentru S. Dachin. Nimeni n-a mai facut asta, cu toate ca mi se pare normal sa intervenim toti cand se comite o nedreptate impotriva unuia dintre noi. M-am intors, sa vad daca am spart eu gheata si oameni cu mai multa vechime si influenta s-au decis sa ii replice pe masura D-lui Pop. Surpriza! Textul fusese retras. Daca l-a retras autorul, nu mai e nimic de spus, dar daca l-au retras editorii, eu cred ca nu asta era reactia normala. Textul fie nu trebuia sa treaca din prima, fie trebuioa lasat si comentat pe masura.

Asta-i tot, multumesc de timp si astept noul format.

Vreau sa spun un lucru pe care il sustin demult aici si mi se pare important. Poezia trebuie sa aiba muzicalitate, un ritm al ei interior pe care cititorul sa-l gaseasca si de care sa se lase purtat.
Textul tau nu are acest cant pe care eu il caut in poezie, e bolovanos si dificil de parcurs. Pe undeva imi pare ca exista o idee care sa merite o poezie, dar n-o pot savura de cuvinte.

Interesanta poezie, desi in mod sigur ii lipseste ceva. E adevarat ca e putin altceva decat am citit in ultima vreme, dar pare cam obositor, prea cautat, prea atent alambicat. Subscriu parerii ca nimic din ceea ce e prea mult nu e bun.

Eu nu as vrea sa fiu doar femeia versurilor tale. Atata perfectiune oboseste, raneste ochiul si indurereaza auzul. Eu vreau sa fiu femeie intreaga, binecuvantare si blestem in viata celui de langa mine si vreau sa ma lasi sa cobor de pe piedestal caci de-as cadea m-as frange in mii de cioburi.

Bunica mea mai e si ma voi duce chiar acum la ea s-o intreb: Buni, eu pot deveni curcubeu? Macar putin, putin de tot...
Multumesc!

Ma bucur ca ti-a placut mica mea intrebare pe marginea unui sarut imposibil. Pot raspunde la intrebare pentru ca nici macar nu mai stiu cat din fiinta LUI ii apartine si cat l-am creat eu. Reciproca este la fel de adevarata.
Multumesc de trecere.

Ma mai gandesc la o modificare pentru formularea incriminata, dar mi se pare sugestiva. Exact asta era zgomotul pe care il auzeam. Trebuie neaparat sa-ti imaginezi scena \"mot-a-mot\"?
Multumesc de trecere si parere.

Frumos, usor sud-american, ca dintr-un film mai vechi cu femei interesante, misterioase si pline de intrebari. Fara raspunsuri.
Nu-mi place sa fac urari, asa ca te voi ruga sa consideri ca trairea mea la citirea gandurilor tale tine loc de \"La multi ani!\"

Poezia ta e o automutilare in care mi-ar placea sa ma gasesc. Si-apoi sa ma pierd, poate in Filipine.

Imi pare rau ca ai inteles ca te atac. Departe de mine gandul. Nu te judec pentru ceea ce simti, ci pentru ceea ce scrii. Venind aici te-ai expus ochilor si mintii noastre. Ai cerut parerea noastra sincera si eu ti-am oferit-o. Fara floricele...
Eu nu pot sa fiu dulceaga si nici falsa. Nu am fost sarcastica, rea si nici cinica.
Chiar imi pare rau ca m-ai inteles gresit.

Se pare ca pe aceasta \"planeta a loviturilor de cai\" doliul este contagios.
Ma intreb daca negrul acesta e a-tot-stapanitor sau unii dintre noi il cautam in tot ce ne inconjoara.

Mie imi place in mod deosebit numarul cinci. Toate au ceva tremurator care te emotioneaza si iti da vise frumoase.

Am trait si eu printre altii. Am strans mai multa incrancenare decat exista cuvinte s-o incapa. Si ma gandesc uneori ca nu sunt tocmai in varsta.
Ma doare negrul asta, dar e al meu...
Multumesc de trecere.

Poezie nebuna, nebuna, nebuna. N-am mai citit de mult ceva care sa ma aduca astfel pe marginea celei mai dulci psihoze. Nu pot spune decat ca e POEZIE si ca ma simt norocoasa ca am citit-o.
Autotului ei, plecaciunea unei poete demente pe care versul lui a zguduit-o si care isi simte fiinta usor schimbata, ca un puzzle peste care s-a abatut furtuna.

Am vrut sa ma abtin in a comenta acest text. Apoi m-am razgandit.
Nu pot sa-i zic poezie, m-ar durea sufletul. N-are idee, ritm, muzicalitate... In schimb are 22 de citiri. Asadar 20 de oameni au trecut pe aici si au ales sa taca. Eu nu pot. Nu vreau sa te supar, dar mi se pare aiurea sa scrii asa ceva si sa-ti doresti sa citeasca cineva. Mie personal mi-ar fi jena. Mai gandeste-te!

La prima citire mi-a placut. La a doua mi s-a parut prea clara, prea explicita, ma limiteaza prea mult si nu imi lasa destul spatiu sa visez si sa ma incant.