Poezie
Univers în destrămare
1 min lectură·
Mediu
Atât de singură de parcă
S-a prăbușit întregul lut,
Visez că stelele încearcă
Să ardă bietu-mi așternut.
Întreaga mea singurătate
Mă zgârie cu strigăt mut,
Doar eu în vise și în moarte
O caut printre măști pierdut.
N-ai vrea să pierzi, o, biet nebun,
Amurgul clipelor ucise!
Uitatul suflet în surghiun
Te arde printre stele stinse.
Pe vechi poteci te rătăcești,
Sub pleoape vântul te rănește,
Pierdut în veci e ce iubești,
Pierdut fatal cel ce iubește.
Rămâne zvonul prea stingher
Căderii mele neiertate.
Mă doare zborul efemer
Al nopții de singurătate.
Cu palme albe nu cerșesc
Aroma clipelor străine,
N-aștept nici pasul ce-l doresc,
N-aștept nici viața ce nu vine.
M-așez doar lângă drumul vechi,
Pustiul meu în praf adoarme,
Uitările se scurg perechi,
Nu bate vântul să le sfarme.
O răstignire arde-o cruce -
Un Christ ucis în palma mea -
Îngropăciune la răscruce
De drum uitat sub prima stea.
Atâta doar, singurătate
Mai port sub pleoape amorțit.
Nu dorm și noapte după noapte
Visez același Christ strivit.
022.854
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Popp. “Univers în destrămare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/poezie/50800/univers-in-destramareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPMultumesc, e o surpriza la care chiar nu ma asteptam. Sunt incantata.
0
Numai bine