“Dezinhibat de glaciațiuni
Te decojești la interval, agale,
Cu țipete, de parcă-n pijamale
Îți umblă slobod, roiul de tăuni
Și-ntr-un sărut febril, cu-aluviuni,
Desfășurată până-n
Nu mai aștepți, duminica, sub sân, pe
Șoldul rotund și-n buzele casante
Să-ți înflorească tainicele plante
Și vechile minuni să se întâmple.
Prin ochii tăi răniți, ca două fante
Albastre,
Motto :
« Cer neguros și greu se lasă peste creștet,
Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.
Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,
Mut, mă pierdeam în adâncul eului meu.
Motto
“Farewell! a word that must be, and hath been --
A sound which makes us linger; -- yet -- farewell!”
G.G.Byron
Prin voalul ploii sfâșiat cu dreapta,
Obrazul lis al unui vechi lăcaș
Al
“Ca prin minune, luna, din fereastră,
Închipuie rostogolită-n unde,
Cu colți tăioși, de cremene, o punte,
Către palatul cocoțat pe creastă.
Călcând pe aer, tânărul pătrunde,
La miezul
Nu i-a cunoscut de la-nceput obârșia!
S-a trezit cu o arsură-n pântec și
a vegheat scânteia-n cercul minții,
legănând-o cu cântecul întrebării și
alăptând-o cu ambrozia percepției
prin
Aș vrea să-mi umble toamna
Ca viermii pe sub piele,
Să-nlăture cangrena
Cu sevele din vii,
Când îmi anin privirea
De vestede amurguri;
Să ametesc de zborul
Cocorilor târzii;
Să-mi
Mi-e dor de-a spune iarăși
În vorbe potrivite
Cât te iubesc. De-o vreme
Încet îmbătrânesc
Și sufletu-mi alături,
Cuprins tăcut de lene,
Întârzie să spună
Cuvântul mai firesc.
Îl simt
Să plec de-acum?! Ce drum îmi mai rămâne
Spre orizontul negru și imund,
Când drumurile se întorc spre tine
Pe-acest pământ, de dor tot mai rotund?
Să plec de-acum?! Nu ăsta este
Oprește-te! Þipătul străzii te face atât de tăcută,
Iar smogul – atât de frumoasă! Dacă oamenii
M-ar fi învățat de ce, te-aș fi luat de mână
Și ți-aș fi spus că te prefer singurătății! Nu…
Nu
Vine primăvara
Ca o ghilotină,
Ca un vals în carne,
Ca pârjol și jaf,
Ca o ploaie rece
Într-o zi senină,
Ca o rea beție-n
Cântec de taraf.
Vine prin pământul
Umed de dorință,
Vine ca mireasmă,
Vine
Simt incă gustul morții, otravei și orgiei
Și încă-n vis cosmare mă macină cu furii
Și demoni ce aleagă-n infernul nebuniei
Împrăștiind in inimi, rânjind, sămânța urii
Când dorm. Tresar. Năluca
Voi crește adânc, încet și neștiut,
Cum obișnuiesc să crească iarna
Copacii sau unghiile-n carne,
Până când voi avea statura morții.
Și atunci nu voi mai roși în fața ei.
Voi avea curajul să o
M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.
Ascunde-mi în locul uitat de
Se cerne temerea în mine,
Când mă aplec ca să îți sorb deodată
Durerea-ncondeiată
În suspine
Și tu te strângi în colțuri, vinovată.
M-abat spre margine în taină,
Căci
femeie vinovată de fiecare cui
ce îmi străpunge limba în noaptea cu pistrui;
de sorii morți sub pleoape; de frigul din noiembre,
ce îmi fărâmițează scheleticele membre;
de capul spart de vise ca
E toamna când auzi cum osul geme
Și ceața se așterne pe cuvânt,
Când monștrii-n tine fără a se teme
Se schimbă înapoi în mori de vânt.
E toamna când lumina îți priește,
Când sufletul iertat
Ai scos, din mahmureală și lipsă de idei,
În ziua ce precede sictirul menstrual,
Să vadă iar lumina, amestecul fatal
De-amoruri temporare cu draci și Dumnezei.
Degeaba stai în poala unui
În jurul meu pădurea se rărește
Și foile din brațe mi-au căzut
Ca niște frunze; ochii-mi joacă feste
Și până-n iarna nu mai este mult.
Din piept mi-s smulse roadele cu-n clește
În schimbul
unu; se surpă
timpul în mine:
dintr-o cutie
ies balerine,
iar între stații,
trenul adoarme
pe șine.
două; pe tablă
scârție creta,
dar după ore,
fac pirueta
pe opt în curte
și-mi uit în
Sunt tânăr, Doamnă, poza alb-negru de pe cont,
la care se închină fecioarele nătânge,
e proaspătă. –Ndoiala o iau ca pe-un afront
și mă răzbun cu-n emo-ticon rotund ce plânge.
Sunt tânăr,
S-au scurs toate întrebările în nisip și, mai apoi, la primul surîs valurile au șters urmele firave urmate de semnul încovoiat. Deschid ochii atat de tare încît mă dor gata sa sorb în mine totul,