Poezie
Sonet - De toamnă...
1 min lectură·
Mediu
E toamna când auzi cum osul geme
Și ceața se așterne pe cuvânt,
Când monștrii-n tine fără a se teme
Se schimbă înapoi în mori de vânt.
E toamna când lumina îți priește,
Când sufletul iertat îți dă în pârg
Și-mpovărat de tot ce-i omenește
Urci totuși calea către El cu sârg.
Dar toamna rătăciților de turmă
Ce se întorc, căindu-se, la tați
Și-a celor ce au fost lăsați în urmă
Și se dezic de vise resemnați
Nu-i toamna mea! În iadul meu e toamnă
Când nu te mai găsesc în orice doamnă
(Și când beau must și când mănânc pastramă).
021.772
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet - De toamnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14158239/sonet-de-toamnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPsă-ți spun că am remarcat niște asemănări aici
cu textul meu "O alchimie-a îngerilor toată"...
Să știi că sunt întâmplătoare,
textul tău l-am citit după postarea textului meu...
Așa e-n cuvinte și sensuri,
sunt aceleași chiar dacă diferă autorul...
cu textul meu "O alchimie-a îngerilor toată"...
Să știi că sunt întâmplătoare,
textul tău l-am citit după postarea textului meu...
Așa e-n cuvinte și sensuri,
sunt aceleași chiar dacă diferă autorul...
0
dar nu pot spune că se poate așeza
în titulatura de sonet...
Astfel de formă fixă are întâi și-ntâi
regula ca nici un cuvânt de bază să nu se repete...
Ar mai fi de zis și de așezarea rimelor în catrene,
doar terținele pot fi oricum...
Oricum, un text cu miez...