Poezie

femeie vinovată...

2 min lectură·29 noiembrie 2010

Mediu

femeie vinovată de fiecare cui

ce îmi străpunge limba în noaptea cu pistrui;

de sorii morți sub pleoape; de frigul din noiembre,

ce îmi fărâmițează scheleticele membre;

de capul spart de vise ca oul lui Columb;

de nara ce-mi strănută prin lanul de porumb;

de vorbele tăiate cu dinți ca ghilotina;

și de urechea-n care s-a rătăcit lumina;

de ploaia tot mai deasă ce mi se-ncurcă-n păr;

de gânduri otrăvite cu boabe de-adevăr;

de glonțul ce așteaptă apelul lângă tâmplă;

și-n general de toate câte mi se întâmplă…

mă-ntorc după o lungă zidire în deșert

să-ți spun cu groază-n suflet „iertându-mă, te iert!”;

te iert cum El te iartă; și cu iertarea mumii

ce te ajunge și pe fruntariile lumii;

te iert ca o sentință de mâine până ieri,

chiar dacă tu iertarea nicicând n-ai să mi-o ceri;

te iert c-eres și silă, cum ierți de talpă-o râmă;

te iert căci peste suflet tot trupu-mi se dărâmă

și moartea plictisită în humă nu așteaptă;

te iert căci poate astfel o-ntârzii cu o treaptă;

te iert cu-nțelepciunea cu care ierți nebuni;

te iert că n-am scăpare; te iert ca să îți spun…

că-mi sângerează limba; că-s amețit de toamnă;

că nu mai știu nici somnul nici focul ce-nseamnă;

că fără spor mi-e fuga-n zigzag de orizont;

că am ieșit din mine și vârful mi-este bont;

că-s peste tot dezastre; că viața are colți

și o trăiesc în beznă la două mii de volți;

că tot ce mi se-ntâmplă cu tine are rost;

că fără tine-s schimnic; că fără mine-ai fost

femeia tuturora, femeia nimănui;

că mi-ai trezit în sânge milioanele de pui;

și că de toate astea ești vinovată cert;

și că în toate astea-s motive să te iert.

001.877

Cristian Vasiliu. “femeie vinovată....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13962891/femeie-vinovata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.