Poezie
Lumina
1 min lectură·
Mediu
Nu i-a cunoscut de la-nceput obârșia!
S-a trezit cu o arsură-n pântec și
a vegheat scânteia-n cercul minții,
legănând-o cu cântecul întrebării și
alăptând-o cu ambrozia percepției
prin ochii ei tot mai largi;
Cu cât sâmburele de foc creștea
cu atât întindea templul strâmt al gândirii,
alungând idolii mincinoși și
vestind sorocul vorbei.
Dureroasă a fost clipa în care
i s-a smuls de la sân,
orbind-o involuntar cu vâlvătaia
și lacrima ei a stins-o.
De atunci însă nu i-a mai fost frig
căci a văzut stingerea și a aflat cum poate
stârni și spori Lumina.
Noiembrie 2000
001.537
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/227987/luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.