Poezie
Sonet (CCCXLIII)
1 min lectură·
Mediu
Nu las nimic în urmă, nimic nu mă așteaptă;
Duc tot ce am cu mine, pe umeri și în piept;
Nu mă ascund de umbre, ci merg pe calea dreaptă,
Chiar dacă spre trădare și moarte mă îndrept.
Nu-s sclav al fericirii; prin viață călăuză
Îmi este suferința și-s propriul meu dușman;
Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză,
Căci lumea e terenul de joacă-al lui Satan.
Am învățat lumina să n-o adun din soare,
Din semeni sau din vise, ci fără milă, surd
La blestematul cântec al cărnii muritoare,
Să trec arzând prin haos, prin tragic și absurd.
Degeaba spre morală mă-mbie lumea! Nu!...
Nu-s laș și în revoltă morala mea ești tu!
07.02.2022
031.608
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “ Sonet (CCCXLIII).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14160709/sonet-cccxliiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘda, mi-a plăcut și mie ce ai aici,
găsesc partea a doua forte, incepând cu: ” Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză ... ”
Felicitări!
găsesc partea a doua forte, incepând cu: ” Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză ... ”
Felicitări!
0
RRDacă “nu laşi nimic în urmă” înseamnă că prezentul s-a decuplat de la trecutul pe care l-ai trimis în neant, iar dacă nu te mai “aştepți la nimic” are ca efecte sumbre siderarea dorințelor, țelurilor, sensurilor şi posibilităților prodigioase şi îți rămâne doar “revolta” față de ceea ce eşti.
0
pe care ți-o asumi fără a pierde însă
spectrul ideatic...
Felicitări!