Poezie

Sonet (CCCXLIV)

1 min lectură·20 mai 2022

Mediu

Cuvântul spus „Iubire” n-o să sfâșie cerul,

Păcatul n-o să-l smulgă din gând și carnea rea,

N-o să plătească lumii tot sângele și fierul

Și n-o s-oprească Timpul, dar cel ce-l simte – Da!

Dăm prea ușor crezare și importanță gurii –

Izvorul de otravă, bârfiri și vicleșug –

Și-uităm că prin cuvinte deschidem drum făpturii

Căzute, nu spre tronul vieții, ci spre rug...

De când, în preajma morții, descopăr adevărul

Scăderii prin rostire, devin tot mai tăcut

Și nu-ți încerc iubirea cu vorba sau cu mărul,

Ci îți ridic cu fapta prea-credincioasă scut.

Căci sufletul, nu mintea ne face vii și-ntregi

Și vreau să simți iubirea, nu să o înțelegi!...

16.05.2022

001.125

Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCXLIV).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14162516/sonet-cccxliv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.