Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sonet (CCCXLV)

1 min lectură·
Mediu
De n-ar fi fost cuvântul în viața mea amară
Aș fi rămas nevolnic, cu teama de scântei,
N-aș fi putut cu fapta să-mi făuresc o scară
Ca să ajung la tine, în slavă, printre zei.
Aș fi purtat blestemul chemării fără nume
Și-al drumului de mijloc, între pământ și cer
În colțul meu de noapte și n-aș fi mers în lume
Ca să o strâng ‘năuntru și-n schimbu-i să te cer.
Și chiar dacă iubirea ar fi crescut în mine,
Cum cresc lichenii milei în sufletul jilav,
De n-aș fi pus în strofe iubirea mea, cu tine
As fi trăit, dar fără nimic măreț sau grav…
În simplitatea cărnii, mi-aș fi oprit avântul
De a învinge moartea, de n-ar fi fost cuvântul !...
19.05.2022
011.471
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
124
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCXLV).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14162517/sonet-cccxlv

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
,,Sămânţa nemuririi, iubite, e cuvântul,,
scria Vasile Voiculescu tot într-un sonet...

Tinere maestre, cuvântul dumitale e bine croit
în jurul nemuririi...

De multă vreme invidiez capacitatea dumitale
de a zidi sonete de mare clasă...

Felicitări!
0