Au fost timpuri...
Au fost timpuri de frustrare și de ură
Timpuri de așa natură
Încât mințile deveneau plastice.
Au fost timpuri de goană
Și luptă acerbă,
Timpuri
Îmi bate ploaia-n geam ca proasta
Oricum n-o las să intre-n casă,
Sunt mai mulți proști pe lumea asta
Și nici de tine nu-mi mai pasă.
Cum țipă frunzele de proaste,
Un pictor chior și prost
Sfârșit de septembrie, ploaie măruntă,
Îmbibă pereții, grădina-mi inundă.
Idei refulate, pun vinului dop,
Las casa-n dezordine, plec prin potop.
Strada-i pustie, o zi nu ca altele,
Peste
Parcă toamna a venit mai devreme
Anul acesta decât anul trecut,
Cum lacrima s-a prelins de pe gene
Și s-a oprit totul și-a devenit mut.
Îndată ce frunza din ram s-a desprins
Dintr-o mai veche
Tu stârnești fiori de moarte
Reci ca gheața din antartici,
Răzbunarea cu mărgele
Azi ești gata să o practici.
Valurile mării-n suflet
Se lovesc de stânca vremii
Cum pentru mascate crime
Ai
Vă las pentru moment
Și voi pleca departe
Pe drumul din ciment
Desculț,
Singur în noapte,
Foarte departe
Acolo să fiu,
Să nu mai știu
Nimic despre tine
Și nici despre mine,
Să fiu
Mai plouă de ceva milenii
Când uiți iarăși să reapari,
Sub nori preferând să mai dispari,
Mai plouă de ceva milenii.
Îmi pari mai frumoasă când plouă
Dar totuși te duce departe
Apa multă ce
Amin...
L-am spus la-nceput să nu uit.
Zorii au trecut în fugă
Iar soarele încet mă usucă
Și setea devine un mit
Care îmi stă în picioare.
Ce chin...
Parcursul acesta mă doare.
Sunt
\"S-a săturat pământul de forma sa rotundă,
A înnebunit și ceasul din prima lui secundă
Iar toată lumea vede normalul drept banal,
Necesitatea noastră se chinuie-n spital.\"
Sunt în
Am nimerit așa...în trecere
Când lenevești ajungi acolo,
Paznicii de la intrare
Purtau basmale roz
Am dat noroc apoi cu tine
Și te-ai uitat ciudat la mine
Zâmbeai atât de strâmb.
Sub
Unde eram, că nici nu mai știu ?
Eram urmărit,
Și neliniștit
Iar alții se zvârcoleau în sicriu.
Noaptea metalică îmi este martor
Iar vocea din mine devine tartor.
Mă mint ca să-mi
Am plecat singur pe mare
Fără vestă de salvare,
Și-am plecat desculț pe drum
Noaptea prin ceață și fum
Căutând după ureche
Entitatea mea pereche.
Te-ai întors pe zi cu
Ai ceva din lumina de apoi,
Ceva care bântuie printre noi
Și fără stare
Nu mai moare.
Oricum ai face
Tot nu-mi dă pace
Și mă obligă să cred.
Soartă sau blestem,
Azi nu mă mai tem.
Te
Vă prezint astăzi Apoetcalipsa...
Așteptărilor nu le veți duce lipsa.
Sunt vremuri periculoase pentru poezie
În care nu vreau să scriu cum se scrie.
Îl urmaresc pe lingvist cu luneta,
Ezit
Zori cu vânt curat
Și pământ scăldat
În miros de iarbă
Cu lumină oarbă.
Zori cu limpezimea
Și cu înălțimea
Valurilor albe,
Norilor cu salbe.
Zori cu noi tangențe
Și
Te privesc drept în ochi, Moarte,
Și mă iau cu tine de mână
Să facem o horă-mpreună.
Eu știu ce vrei tu de la mine
Și tu știi foarte bine că știu
Așa că hai să dansăm în pustiu.
Tu nu îmi
V-ați dezgropat singuri mormintele
Surpriză...
Nu erați acolo
Și rând pe rând
Ați pus pământ
Pe morții vii,
Octogenari copii.
Deghizat în gropar
Defunții vi-i car
La locul unde nu
Ora zero, anotimpul zero,
Gravitație zero.
Ora unu...pas primordial
Și un big-bang natural,
Ora unu astfel - puls esențial.
Era trecut de ora două
Când am intrat deja la bănuială
Și m-am
Sunt măturat de primăvară...
Pentru praful care s-a depus pe ceas
Iar pe al său cadran îngălbenit
Limbile încă nu s-au oprit,
Dar m-au mințit
Pentru a doua oară.
O ecuație îmi dă cu rest la
M-am născut în simțul meu cu ele
Și m-au crescut modelându-mi chipul,
Mă știu fără haine și umbrele:
Briza, marea, cerul și nisipul.
Þi le păstrez în scumpe talere
Din vechi secole-lumină
Știute azi de Dumnezeu
Sau altă forță divină,
Unde sunt eu? unde sunt eu?
Îl văd material pe om
Sau îl percep doar cum vreau eu,
Mă-ntreb singur la telefon
Cine sunt
Coborâți lancele-n jos,
Lăsați în jos și coiful,
Să pornim să spargem os
Și să aprindem focul.
La semnal îi dăm avânt
Și clătinăm pământul
Moartea să zboare pe vânt
Iar noi
Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Și pe nisipul fin la țărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.
Unde străbunii au stat jos pe hotar
Și s-au făcut
CS