Poezie
Pe ploaie
1 min lectură·
Mediu
Sfârșit de septembrie, ploaie măruntă,
Îmbibă pereții, grădina-mi inundă.
Idei refulate, pun vinului dop,
Las casa-n dezordine, plec prin potop.
Strada-i pustie, o zi nu ca altele,
Peste oraș ploaia spală păcatele.
Se lasă și noaptea, nu-i nimeni în piață,
Mașina poliției trece prin față.
Din felinare curg stropi de lumină,
În stație te văd într-o pelerină.
Mă acopăr zadarnic, oricum m-am udat,
Și vreau să-ți vorbesc, dar te-am confundat.
Plec singur; cu gândul departe privesc
Spre nori ca orbite din smoală; firesc.
001580
0