Poezie
Dobrogea mea
1 min lectură·
Mediu
Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Și pe nisipul fin la țărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.
Unde străbunii au stat jos pe hotar
Și s-au făcut pământ umblat de noi,
S-au ridicat și mari cupole și bazar
Iar azi ne este casă pentru amândoi.
Prietenă îmi ești cu farmecul tău pur
Nu doar tărâm cu multe ape și cu vânt,
Lângă albastre zări, gonit de traiul dur
Și Eminescu te-ar fi dorit mormânt.
028.948
0
Ai grijă la ritm, o spun din experiența proprie.
Sau, renunță la clasic, scrie alb și metaforic.
Ottilia Ardeleanu