Toamnă, anotimp de neliniște,
Tânjiri disperate astăzi s-au frânt,
Vreme în care să zaci la pământ,
Toamnă - evantai de regrete.
Mai cauți iubirea pierdută-n trecut
Și tainica noapte pe-aleea
Azi-noapte la geam toamna a bătut încet,
În grădină frunzele fac mișcări de balet
Suspină prin vânt arborele de nuc
Și visele, clipele toate se duc.
Se așterne și bruma, cum n-am mai văzut,
Pe
Și oamenii vor
Să prindă în zbor
Stele ce mor...
Și toiului nopții
I-aș da spre adopții
Ideile sorții.
Iar ție îți place
De la Versace
Să te îmbrace...
Și râului rece
Cu apa ce
Orașul în lacrimi de frunze scăldat...
E toamnă și inima nu mai suspină
În patul vechi din lemn amintiri se trezesc,
Speranța iubirii s-a îndepărtat
E toamnă...
Tăcerea profundă s-a
Să vină iar ploaia albastră,
Să curgă cu stropii ei mari
Pe casă și pe fereastră
Privindu-te cum citești
Sau pierzi vremea-n zadar
Printre proiectele studențești.
Să plutesc fără să
Se așterne iarăși toamna cu miros de frunze arse,
Voi trece iar pe același drum vegheat de triste case
Și vântul va împrăștia frunzișul nu de mult răpus
Iar umbre mă vor bântui ca
Nu prea știu cuvinte mari
Mai mari decât fapte mici,
Nu prea știu să cânt la oale
Sau să scarpin licurici.
Nu cunosc ce-i aia viață
Mărginită într-un cub
Și nici
În noapte cu gândul particip și eu,
Mă critică aspru un greiere surd,
Cum latră câinii departe aud
Și umblu maidanele ca un derbedeu.
M-atrage întunericul aspru și mut,
CS