Cristian Stancu

Mă ucide gândul și e mai rapid ca mine a apăsat încet pe clanță și m-a vegheat la foc până s-a stins apoi m-a învelit și în loc de noapte bună mi-a șoptit "cu mine mori" și este

Cu voci grele din adânc Te respir și te mănânc Să ieșim la interval Cu armură din metal Pe spini lungi și otrăviți Să îngenunchem loviți Să ne ridicăm strigând Să ne zdruncinăm

Am împachetat fiecare gând în parte ca pe un bibelou și ți le-am trimis cadou au sosit cu ceva întârziere poate și implicit poșta e de vină din nou sau poate domiciliul tău s-a deplasat din

distruge-te încet reconstruindu-te repede prefigurând secrete umanizând portrete cu idei înțelepte greșeli să nu repete ca cei ce au ucis gardienii templului gol și au

mângâieri, șoapte și lacrimi au venit târziu aici explicându-mi cu mustrări să mă adun să mă fac scrum sau fum și să ies pe fereastră spre dimineață să mă strecor în fiola ta de parfum

Nu poți rezista tentației de a intra în lumea mea și totuși chiar nu vrei așa ceva e mult mai bine în lumea ta acolo eu m-am refugiat și am intrat cu noroi pe ghete și cu haine

Nici o vizită neanunțată! doar un abandon total în labirint de oglizi am descoperit prin semnul de la poartă că doar omul vrea să mai trăiască după e foarte multă ordine aici și toți

Azi nu privesc pe nimeni mă duc în vizită la zei mă duc în zbor trec peste ei și cad în gol prin nori era sa mor dar am căzut în apă deși mă pregăteam să sar direct în groapă ce

Am stat cu capul prins între coloane și am ascultat și am tot căutat mormintele zeilor și moartea ideilor Þi-am adus capul meu pe tavă și l-ai refuzat chiar dacă atâția pe lume l-au

În sfârșit... ne-am întâlnit cu inima neagră ai venit cu varja ta ai dezbinat ora și mi-ai despicat fruntea ca să-mi citești gândul ai venit călare dar în loc de

Te invoc noiembrie chirurgical tu dai pustiului sens și din mers destrami atracția spre artificial Ai și forțat intrarea prin semne după care ai trântit ușa din spate Cu riduri pe frunte

cad frunzele toate se lasă pe spate ca file din carte vin umbre tăcute cad serile brute vin spirite mute mor stele pierdute vin dracii cu sute șobolani prin conducte si voci să-ți

Ca să nu îți pară-n cale barieră grea Am să vin să ridic marea cu sprânceana mea Ca să nu-ți răpească noaptea neagră steaua ta Am să îți pictez privirea în icoana mea Ca să nu tânjești spre

Mi-a cotrobăit amiaza prin sertare și a găsit cosmice amintiri pe care le-a scos și le-a înșirat pe jos, am prins-o în timp ce mă spiona de la pervaz au amuțit străzile în depărtare și am

Într-o zi voi reveni cu acești copaci mă voi reîntâlni și vom bea iar din același pahar te-am prins în aburii din zori cu parfum de mușețel și din priviri ți-am explicat că nu pot

S-a inundat noaptea pe drum... Vino iubito prin șanțuri Să ne legăm iar cu lanțuri, Povești micinoase să-ți spun Prin miros de tutun Povești despre diavoli să-ți spun. Și culcă-te pe jos

Închide-mă între rânduri fără să pui punct ultimei fraze. E sezonul vânturilor și al aviatorilor, al avânturilor gândurilor ce zboară cu tot cu șapca elevului din

Ai venit octombrie urban cu umbre pe la colțuri și intenții de brumă pe iarbă Se camuflau precis copacii pentru debarcarea ta prin stuf, Din parâme ruginite ai dezlegat o

Omoară-mă! Fă-o te rog cât mai repede Fără tandrețe, fără regrete Să nu-ți facă ăștia portrete. Omoară-mă dacă insiști Dar fă-o cu onoare Să nu aud al tău plâns ca alinare. Atingerea ta

Privind Un singur punct de pe perete Deschizi ușor O altă cale. Prefă-te că ești Ostaticul semenilor Și al gândurilor, Descântecul erotic Al ideilor Ce au pornit Pe traiectoria

Mă pregăteam de asaltul final Pe muchie de univers Nemaiuitându-mă în spate S-a scufundat azi noapte Galionul. S-a rupt în două cu un zgomot controlat Doar vocile spiritelor naufragiate Se

I-am pus inimii din piatră Lanțuri grele, ruginite, Au crescut și spini îndată Printre gratiile umbrite. Nimeni nu cunoaște scopul Dezlegărilor din veacuri Și i-am dat cu

De mâine voi avea un rost E ultima zi pe pământ. Nu plouă, nu ninge, nu-i soare, Nu-i câmp, nu-i nici munte nici mare Iar cerul are formă de \"v\". Mi s-au terminat toate, Mi s-au pus pe

Chiar te vreau azi, nu mint Căldura ta vreau să o simt. Te vreau cu sete și ură Fără măsură... Te vreau cu exces din mine, Exces de tine. Degeaba mă mint,