Cristian Stancu

Am trecut pe lângă o vitrină cu ceasuri vechi de noptieră ce țineu în ele viețile unor persoane poate chiar și cunoscute dar cheia de la ceasornicarul armean avea să nu se potrivească la

Să nu te duci departe de toamnă și de primul fior de primul semnal de dor și de distanță de primul cristal înghețat care te-a deranjat la inimă de prima instanță care te-a condamnat și

Încercam să îndes tabloul în perete cu totul era un portret bizar l-am îndesat și tot se vedea un ochi prin crăpătură cine-l vedea se speria a doua zi am fost la bricolaj și am revenit și

Ce mister legat cu sfori s-a ascuns în rucsac și l-am uitat în spate am colindat orașul împrejurimile, restaurantele casele, instituțiile m-au prins în timp ce mă îndreptam spre gară cu

De-atâtea nopți aud plouând, Aud tencuială căzând... E toamnă și mă duce un gând Spre Uniunea Europeană. Și parcă dorm în perne ude, Îmi curge apă din tavan -- Tresar din somn și mi se

A intrat printre grilaje ca un leagăn împins de vânt era să uit clipa umbrei tale ce răsărea în spatele umbrei mele și sărea pe ea se întâmpla la asfințit era predictibil era previzibil dar

o noapte de vară ca o miniatură temporală a veșniciei intrinseci mă coboară pe vechi poteci cu praf cald iar cel mai profund și diletant trubadur greierele pe răcoare mă invită să

Doamne fă bisericile peste ei să cadă fără să-i rănească numai zgomotul să-i trezească adună-mă în tine învață-mă că e mai bine să nu sugrum diavolul ci să-l alung învață-mă să nu

Doamne, du-mă acasă acolo unde nimic nu e rece și nimic nu frige în locul de unde niciodată nu mă grăbesc să plec iar vorbele sunt muzică somnul este vis între iad și paradis între val și

O ploaie curată s-a abătut peste Constanța a spălat mizeria toată și a lăsat miresme pe care le-am poluat cu o țigară aromată prin aburii ce dezleagă integramele falezei pe care îmi

Cum a venit ploaia Pe neașteptate Gândurilor negre Le dă sonoritate O teamă aparte Revine în minte Și urlă departe Noi voci din morminte Se tulbură marea Curg stropii sălbatici Dispare

Toamna s-a mutat de azi la mine cu chirie Mi-a sunat cu vânt la geam că nu am sonerie M-a trântit în pat, m-a abuzat ca la orgie Mi-a tatuat autograf că nu am nici hârtie Și prin contact

singur am aterizat și m-am ridicat din mlaștina serii străbătând coordonatele prin zgomotul căderii străbătând drumul efemer al plăcerii atât de pustiu și alunecos ca un bisturiu

Aici rămân iubiri între vagoane privind cum se schimbă al tinereții macaz involuntar în al vieții complicat nod feroviar cu lacrimi ce spală peronul și esențial pe bilet este doar

Nu te uita la mine că a venit iar toamna ca o trezire dintr-un somn relaxat azi te iubesc în lipsă nu accepta ce-ți zic legendele din partea asta de lume și nu înlocui concurentul cu

sunt file de vară nedesfăcute sunt mai multe pagini vechi date cu ceară puse la păstrare în vase de lut străvechi sunt petale de seară ce păstrează un parfum mut sunt sentimente rezemate de

Sunt munți pe care i-aș sculpta sau i-aș preface în gumă sunt râuri cărora le-aș putea devia cursul măcar o dată pe săptămână sunt păduri în care aș intra să agresez ursul și să-l gâdil în

Dacă te-ar lovi tăcerea mea te-ai risipi prin mii de galaxii și te-ar întoarce cu milenii în urmă înaintea apariției sunetului și a corpului fizic nestrăpuns de durere nemințit de

Aș fi ceva de genul prafului e ultimul lucru compus e acolo mereu și jos și sus Am auzit că iadul e superb în această perioadă a anului îmi iau concediu fac rost de un remediu și o