Cristian Stancu

tu nu înțelegi că nu l-am omorât eu? i-am urmărit din umbră o perioadă când m-am mișcat m-au auzit nu m-a văzut nimeni însă nici atunci și nici înainte când plănuiau ca țiganul atâta lipsă

totul este sau nu este dar totuși este totul pornește de la capacitatea de a schimba felul, forma și tot ce era sau nu era chiar așa dar nici cum va fi nu era sunt o mulțime de teorii toate

Mi-am pus toată planeta în cap când am spus că filosofia a expirat și toată acea tumultoasă lectură m-a făcut să-mi dau drumul la gură am învățat dansuri din piedici dar și corecturi pentru

îți aduc din adâncul pe care să-l imaginezi nu poți și nici să-l demonstrezi îți aduc cioburi pe suporți din gheață sculptată s-a dat ordin să se refacă toată sticla spartă și am plecat la

țara mea e țara ta îți scriu a treia oară după ce ți-am spus deja încă socotești din granițe iar eu aștept să termini ca să-ți spun cum văd țara privind prin prisma spațiului cel din care nu

ascunde-ți zâmbetul într-o cutie să nu încerce careva să-l fure vreun neelucidat mister să-ndure dar pentru șlefuit lasă-mi-l mie la început i-aș da o formă largă apoi i-aș încrusta forme de

și vara mea s-a stins în apusul tău adânc am decopertat oceane să caut perlele pe care le-ai aruncat și nu mișcarea în sine și nici gestul nu au deranjat creația nici împiedicatul păsărilor

De dor s-a pus ninsoare cu fulgi din stele sparte și ninge de pe Marte răcind întregul Soare Și de pe Venus ninge cu fulgii mari din cretă să scrie pe planetă că nimeni nu te-atinge Un

Mi-ai dăruit un univers în palmă l-am apucat ușor cu stânga dintr-un colț de galaxie împovărată cu doi timpi și o pauză pot să dispar liniștit după ce am văzut cu ochii mei prin ochii

Poezie anarhie personală reguli încălcate de la școală panouri cu păsări din hârtie tinerețe cu melancolie și tristețe cu avânt și gol de fericire în mare cer și pe pământ în totală

Religia ta din biserică nu încape în secolul meu de acasă

La casa cu pisici din piatră am fost cu tine odată să tragem cu ochiul prin gardul forjat dar sub nu știu care pretext am apăsat împreună pe next și s-a fisurat asfaltul s-a crăpat adânc

Ce-a făcut timpul din noi sau ce-am făcut noi cu timpul când am ratat să umplem glolul când a flambat inspirația aleasă de a călca puternic în noroi și de a merge pe apă cu burete pe

Am să plec iar o perioadă tu n-ai văzut gânduri în stol cum pleacă să repare umbra castelului cu fiecare piatră cu fiecare poartă ruginită din temniță se aud sunete am să îți las oglinzi

Noapte cu betoane calde noapte de tramvai aer cu interferențe ciudate portaluri de gânduri înmuiate noapte cu vise ciuntite în capcane de timp pietre aruncate la întâmplare poveste cu apă și

Putem realiza cum călătorim prin univers din timpuri mitice în alte dimensiuni și dacă am putea menține propria noastră viteză ca toate materiile posibile și imposibile ca toată creația și

Noiembrie cu potecile tale înfrunzite cu aleile tale încâlcite cu drumuri lungi, reci și întunecoase către cele mai călduroase case cu bagajele cele mai grele cu multe gânduri în ele